26 aprilie 2010

ștreang înălțător

(o scurtă poezie. nu ar trebui să aibe sens.
când simți cum te sufoci în fața cuiva fara motiv aparent,
nu prea poate exista ceva logic la mijloc)
din toamna tarzie 2009.



ștreang înălțător




am un ştreang înfăşurat în jurul pieptului
şi nu pot respira
fără să îţi simt privirea
fără să îmi reamintesc atingerea.
un ştreang în jurul gâtului, când eşti acolo
în faţa mea. iar eu nu pot respira.
nu pot formula
nimic concret, şi atunci caut cu privirea
un alt obiect
să mă recompun şi să mă adun
căci îmi doresc atât de mult să îţi spun....
ce simt acum.


(evident nu i-am spus niciodata)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu