22 iunie 2010

all for nothing







când a fost ultima dată cu sinceritate?
când stăteaţi noaptea amândoi întinşi în pat uneori fără să vă vorbiţi dar nu fără să comunicaţi. întinşi uneori şi vorbind încât adormeaţi şi nu mai ştiaţi ce ziceţi, căci deja visaţi şi vă împărtăşeaţi din vise fără să vă daţi seama. Să te ia sincer de mână şi să nu trebuiască vreo explicaţie a gestului. să simţi o îmbrăţişare caldă care să nu fi fost provocată de vreun eveniment exterior. să te sărute cald pe obraz şi să simţi că îţi iau foc până şi urechiile de emoţie.
vai, dar mai este acuma sinceritate în gesturi şi în fapte? ne pierdem în lucruri abstracte, ne risipim energiile în lucruri infirme, şi ne stresăm, ne frustrăm, apoi ne mirăm că nimic nu funcţionează cum vrem. luptăm pentru viaţă, asta este scuza noastră. dar de fapt luptăm pentru lucruri materiale.
m-am săturat să depind de societate. de ce să mi se spună cum să trăiesc. să fac o facultate să mă căsătoresc şi să fac copiii, să îmi rezolv un loc de muncă bun. asta e important? da. să urmăresc clişee e important. pentru cine? eu ştiu că nu mă vor face fericit toate aceste lucruri. eu ştiu că am în mine tot ce mă poate împlini. şi când zice cineva "lighten up" ar trebui să îl auzim, nu să ne prefacem că vorbeşte baliverne.

Mi-e tare dor de lucrurile sincere şi pure. lucruri pe care încă le ştiam în adolescenţă. dar adulţii au un mod interesant de a ne suprima dorinţele şi visele cele mai pure. ca să devenim cineva. Noi suntem cu toţii cineva, de când ne naştem, iar identitatea pe care ne-o formăm nu trebuie să aibă de-a face cu bani din portofel sau maşinile din garaj. căci lucrurile acestea nu le iei cu tine în mormânt.
cu toţii murim. dar lumea tinde să uite. şi atunci când uită, nu te mai ia nimeni de mână, căci toţi sunt egoişti în lupta asta pentru "supravieţuire". de atâtea ori am auzit de scuza aceasta patetică (legea junglei, my ass). murim cu toţii singuri şi săraci. cum ne naştem, goi şi speriaţi, aşa plecăm înapoi.

şi atunci cum îmi ceri să nu iubesc? când doar atâta am de luat cu mine după ce mor...


"the best things in life aren't things"

Un comentariu: