31 decembrie 2012

2013

2013


new year's resolution.
never had one.



But for this following year I have a great feeling. I am confident it is going to be a great year.


I don't know why. 
I suppose I know I don't know much.
Therefor, what I wish for all my friends and readers, is for them to know what to decide. We can make anything happen if we really want to. But sometimes (or in my case, most of the times) we are too scared to decide. Because once we did decide we can feel like there's no going back, and noone really knows which way is the good way to go. I know who I want to be and what I want to do. But the world seems to be so big and full of oportunities, too many ways to go.



So I wish all of you good luck making decisions in 2013.

1 decembrie 2012

Eye of December

You looked in,
I looked out.

There was no trace of a doubt.




my eye of december. 
i miss cluj.





Happy Birthday Romania. 
although sometimes I wonder how things would have been around Transylvania by itself.

24 noiembrie 2012

Autumn in Ireland

Life. Autumn is sometimes seen as the end of life. 



It is mostly an extinction of green - Chlorophyll - and the hibernation of nature. It's like it stops. It's like it's dead. I hoped Ireland would be different. Although I remember blooms in spring, I thought that trees here were always green. One by one faded in colours, and then shed all the leafs. I have encountered a cold crowd of empty frames in a draft. 




I long for green - i long for life. I am happy to see green grass here, at least this keeps me hopefull, as does the sincere smile of an infant. The pictures I've shot, they seemed to only portray the decay. 




Autumn. The last trace of summer. of life.







Looking for colour in times of grey is a linger in life itself.





But as the leafs drift away, we have the tendancy to stay. I sometimes wish we could hibernate as well. 
Wake up one spring morning and smell the fresh air cleaned by rains and growth of nature.





 By my surprise, I found a tree that was filled with blooming blossoms, in the middle of November. I know winter does not take over the whole Earth. But maybe we need the seasons to remind us of what comes and goes. Or maybe just to record the passing of time, although we have 'the time' on our computers, watches on our wrists, clocks on our walls.






I always loved every season for it's own particular beauty.

Spring: smell of freshness, jumping in puddles, beauty of falling petals.
Summer: bathing and sunt bathing, green, green, sweat.
Autumn: colours, warm tea, warm clothes.
Winter: snow angels, sleigh, food, family.



This autumn is sad.




Says she, whilst Tchaikovsky takes over the background sound.



20 noiembrie 2012

Omra Elias review



Aceasta postare este mai mult o opinie. personala evident. 



Am incercat sa ma apuc sa scriu despre Omra Elias din august de cand am vizitat locul, vroiam sa profit de memoriile senzoriale care erau inca proaspat asternute. 











Locul a fost foarte placut, relaxant, cu flori si plante, terasa frumoasa. Fetele care lucrau acolo au fost foarte dragute cu noi :)







Mancarea arata asa bine incat am inceput sa halesc inainte sa apuc sa fac poze. Dar am tras in chip mancarea ca sa aveti o idee. Meniul era ok, este de unde sa se aleaga. Desi multe lucruri imi erau straine asa ca nu stiam sigur ce sa comandam. Am luat ceva chiftelute (trebuie sa precizez ca vegetariene?), ceva salata cu mango (yum) si o mancare de vinete in orez. Satisfacator. Sucurile delicioase. 




Momentan ma aflu in Dublin unde exisa cateva restaurante vegane si toate restaurantele au meniu vegetarian cel putin. Sunt trista ca la noi aceste locuri sunt o raritate. In restaurantul Omra Elias mai era o singura clienta care a povestit mult cu angajatele, dar poate nu eram noi acolo la ora potrivita. Daca sunteti in Bucuresti, merita incercat. Sper ca pozele sa fie mai clare decat ceea ce am scris. 





locatie: Strada Occidentului, nr 11, Bucuresti, Romania

13 septembrie 2012

Simplicity review

Am auzit undeva primavara asta, intamplator, ca exista un restaurant raw-vegan in Brasov. Nu mi-a venit a crede. Aceste lucruri sunt raritati si intr-o tara ca si Romania unde micii si shaorma se consuma la greu, sa se creeze un asemenea mic paradis mi se parea greu de realizat (sau greu de functionat). In august urma sa trec prin Brasov asa ca am cautat pe internet si prin prieteni brasoveni locul respectiv.


Am notat adresa si odata ajunse in orasul bisericii negre, ne-am indreptat catre strada Nicopole unde speram sa ne infruptam ca boierii cu... mancare de origina vegetala si negatita. Desi am o cunostinta care consuma in medie ~80% din hrana mancare negatita (sti tu cine esti, G :) nu stiu mai nimic despre acest regim alimentar. iar eu iubesc sa gatesc. Cu toate astea stiu ca anumite plante isi pierd proprietatile nutritive cand sunt gatite si de doua ori pe saptamana mi-as dori sa mananc cruditati.

Urma sa vad daca regret ca acest loc este o raritate sau sa ma bucur.




Evident nu a existat nici un motiv sa ma bucur. Ba mai mult mi-as dori sa se gaseasca in toate orasele cel putin un asemenea local.

Intr-o duminica dimi-dupamasa s-a petrecut aceasta vizita si am fost primite de catre un domn foarte amabil. Locul arata de vis. Din pacate pozele de la A. nu au ajuns la mine si nu le pot impartasi. Am decat ce am facut cu micutul meu Canon. Alb si albastru-turcoaz, o ambianta fermecatoare, aer curat. Un meniu extrem de bogat, iar dupa mancarea consumata (care a fost de vis) am vrut dinadins sa iau ceva cu mine si pentru drum.







Eu am comandat chiftelute marinate si o portie de brocoli (nu mai tin minte cu ce -dar a fost delicios!) iar A si-a comandat o portie de desert, ceva prajitura cu morcov si mar. Am gustat. Un deliciu. Portile au parut mici insa au fost extrem de satioase. Iar despre sucurile proaspete din fructe si legume nici nu pot pomeni cat de gustoase! Si limonada cu ghimbir. M-au castigat. Oricand voi avea drum spre Brasov, la Simplicity voi manca. 



Va recomand cu caldura.



!  nota 10 !



29 august 2012

I live inside a Bubble


My Bubble




Some people tell me I should wake up. I should get real. I don't even know what real means. We are here to do something.
But what? I am certain that I am not here to earn money and get rich, I am pretty sure I am not here to turn the world upside down or change it. 


Besides, the world is already upside down. 
I might be here to watch. I love to watch and observe. 


But there are people telling me that the world is something else. That it is not what I see.
I do think that everyone sees the world differently. I do emphatize alot. And I feel good about it, for it makes me feel closer to people and all the other living things. 


I need to take it slow because there are so many wonderfull things surrounding us. I need to contemplate about my Bubble. What does this mean, living inside a bubble? The world is maybe one bubble but we live on it, and we are all together here. I do not feel separate although maybe different than most people. But I am not unhappy nor happy. I know much but I don't know anything. 







Sometimes I feel like a child playing with marbles or with little colourfull soft balls. I can keep them or break them. I can choose my own colours. I can build something out of some of the balls. But I can also separate them. I like my bubble if there really is one in which I live.








Best wishes for my mother! Get well soon!




 Somtimes I think we should all have a big jar of colourfull balls and bubbles!



and get lost among them for a while.







Where is your jar of bubbles?


19 august 2012

De ce nu imi caut un job "real"

Vreau sa scriu. Fiindca am nevoie. Nu pot vorbi cu oamenii apropiati fiindca ori nu sunt inteleasa ori nu le pasa. Stiu ca tot voi citit asta, nimeni altcineva. Daca citeste cineva.

Ma bucur ca nu sunt singura si asta imi da putere sa trec de fiecare zi. Tata imi spune: Cauta-ti un job si intra si tu in randul oamenilor. Oricat de absurd mi s-ar parea, aparent societatea vede oamenii care nu au un "job real" ca pe niste lupi infometati care smulg carnea frageda din bugetul societatii. Si nici macar nu e adevarat. Macar de ma bagam la somaj. Dar no, pe tata il inteleg. Fara el probabil ca ma apucam de "dumpster diving". O cunostinta a postat pe facebook un blog din a carui citire nu m-am putut opri. Mi se pare fantastic de bine scris, realitatea descrisa cu un caragialism contemporan. postul asta il recomand fiindca mie mi-a intarit convingerea pentru care refuz un job "real". ii zice BLOG impersonal si recomand cu caldura, desi persoana care scrie precizeaza ca scrie chestii personale (pe care le ironizeaza intr-un mod direct). Eu ma bucur ca a scris si ca se lupta cu sistemul.



As lua-o razna sa fac zilnic acelas lucru pentru niste lucruri de care nu am nevoie. Calatorind abia am reusit sa realizez ce imi doresc cu adevarat si cine sunt fara sa imi fac griji pentru 'altii'. Nu e vina parintilor. Ei asa sunt invatati, sa ne spuna ca e important ceea ce crede lumea. Eu stiu ca ala e ultimul lucru care conteaza. Si ca fiecare ar trebui sa il gaseasca pe primul. Si sa nu mai cautam nod in papura....



subnota *real in ghilimele semnifica ironia fata de realitatea acestui job, deoarece exista multe moduri de a iti castiga traiul fara sa fie necesar sa mergi zilnic in acelas loc la aceeasi ora si sa pupi in fund oameni care nu iti plac pentru a fi promovat - avis romaia: pe bani de cacat.

10 august 2012

de la Sighisoara la Medievala

Intarziat reusesc sa descriu putin ceea ce s-a intamplat in Sighisoara. Pe data de 20 a fost deschiderea acestui festival. Cu o saptamana mai devreme. A tinut trei zile insa comerciantii au ramas 10. Unii. Am ramas si noi cu coditele, desi daca plateam undeva pentru cazare nu se renta deloc. A fost bine pentru mine. Am apucat sa imi observ orasul natal din alta perspectiva decat cea de localnic. Prin ochii clientelor care imi povesteau experienta lor de turist, viziunea lor asupra orasului.

Am cunoscut multa lume frumoasa de la gand si suflet. 

As dori sa ii prezint, succint.

Luminita Dumitrache este studenta la arte/grafica in Bucuresti si face ilustratii si gravura. Am cunoscut-o fiindca m-au absorbit desenele ei si am simtit ca este un om deosebit. Am facut shcimb de gravuri, de povesti, desi timpul a fost scurt. Brosele de la ea m-au incantat incat nu m-am putut abtine :)
din pacate nu am mai multe poze.
Sper sa isi faca curand o pagina personala sau un blog sa updatez cu link.

ilustratie - brosa


ilustratie - brosa

 cercei cu ochi




Am ramas fascinata in fata unor gravuri in os si asa am cunoscut doi oameni minunati: Andreea si Manu, care fac bijuterii si alte obiecte frumoase pe care le puteti gasi pe site. Fac si la comanda, si din pacate nu am mai multe poze dar curand vor updata si site-ul cu mai multe imagini recente.

medalion gravat manual in os






Am cunoscut o familie -jos palaria- din Brasov. Andreea  Boeriu construieste bijuteri cum nu am mai vazut, deosebit de frumoase, cu o grija si talent deosebit. Toate sunt create manual si sunt deosebit de frumoase. Imi pare rau ca nu am mai multe poze. din nou. Fiica ei, Daria, are un vast portofoliu de desene absolut fascinante. Mi-a facut mare placere sa am standul langa ei si sa povestim. Urmatoarele poze sunt cateva bijuterii care m-au incantat mult!


inel

medalion "tree of life" cum ii zic eu

cercei

cercei

cercel care nu necesita gaura

"cercel" care nu necesita gaura





L-am cunoscut si pe Bogdan care din toamna vine la Cluj (de la constanta) care canta la chitara si voce, pe noi ne-a incantat. Si pe Jimmy l-am 'recunoscut' fiindca el e pazitorul cetatii. Poza cu ei doi si un video.


Jimmy & Bob



video

Si am cunoscut o pisica super draguta!! care era fana coditelor facute de noi :D le gasea apetisante. O cheama TU. O sa pun si un video cu ea pe youtube dar nu acum :)
pisicuta TU


experiment de Bob







si asa...
poate facem si la anu codite. cine stie.