24 iunie 2012

Worst Nightmare


I tried illustrate a nightmare today. It if one I haven't had for years but was following me throughout my childhood. It was a terrible dream, but the illustration is interpretetion because i slightly changed the plot :) I did it for a contest on DA, so wish me luck? :) i never win anything but I found my motivation in the subject which I found very personal so very interesting.




So anywho, it's for here: CONTEST

and I posted it on my DA account here


15 iunie 2012

a man on a hill

A man seizing a moment on the hill in Howth. The strong breeze of cold air turns all noise into peace. The sea smells. Seagulls fight to fly. Clouds move fast. And he battles to survive. But for one moment, on the top of the hill, he feels strong and as stady as the rocks beneath his feet.


a sketch I did when I walked in Howth, coloured it today

13 iunie 2012

de ce as pleca din romania


      De ce as pleca din Romania? sau
Paralela intre doua specii diferite




          Scriu acest articol fiindca de cand ma stiu am admirat frumusetiile si oamenii din tara mea natala. Am crescut in Sighisoara si am simtit ca nu mai are ce sa imi ofere cand am implinit 15ani, asa ca am plecat la liceu la Tg Mures, facultate la Cluj. Peste tot era la fel, poate cu mici diferente. Fireste ca am invatat multe aici si apreciez faptul ca avem o tara in care unele lucruri sunt mai lesne de realizat decat altele. Apreciez faptul ca am avut ocazia sa invat gravura inca din liceu si ca am fost la o facultate unde se face studiu la nivel ridicat, lucru care am realizat ca poate fi foarte util. Dar nu vreau sa vorbesc despre facultati si lucruri profesionale acum. Fiindca stim cu totii care este nivelul educatiei estetice in Romania, si cum diferenteaza romanii kitschul de arta (lumea care a studiat artele e - partial - exclusa). Dar, sa revin, nu aici vreau sa punctez motivatia mea, desi in alte tari ai putea trai comfortabil dpdv financiar din arte sau ramuri ale acestui domeniu.
         O prietena buna, M., mi-a spus ca oamenii in Romania sunt agresivi si ca ea se simte inhibata si are o frica de a aborda romani, fiindca simte ostilitate si ea este o fire sensibila. Eu am spus ca astea sunt prostii, cum sa fie romanii agresivi. Eu cunosc romani gramada, si nu i-as clasifica drept agresivi. Ceea ce nu realizam era ca agresivitatea nu este numai sub forma fizica, ci poate exista sub diferite alte forme. Dar am refuzat sa dau crezare, deoarece pentru mine nu facea sens aceasta caracterizare. 
          Am avut ocazia datoriata facultatii si a unor oameni minunati de a lua si a pune in practica decizia  sa beneficiez de o bursa erasmus. Ani de zile mi-a fost teama. Simteam ca pierd ceva daca plec, ratez cursuri importante la UAD sau se schimba lumea peste noapte si nu sunt martor :) haios dar ceva m-a impins sa plec, in anul II de master, fiind probabil si ultima ocazie de a beneficia. Socul a fost extrem cand am ajuns in Dublin, Irlanda, destinatia mea. Extrem in sensul ca am ramas blocata si nu stiam cum sa reactionez; efectiv eram blocata la cat de prietenosi erau oamenii de cand am ajuns. Acuma trecand peste evenimentul in care mi-a fost furat portofelul (desi majoritatea celor cu care am vorbit despre asta m-au asigurat ca hotii sunt mari sanse sa fi fost romani de-ai nostri, acestia misunand in veselie prin dublin!) chiar in prima zi in care am ajuns. Incerc sa nu ma mai abat de la subiect fiindca nu vreau sa povestesc experienta mea practica, ci sa divulg ce am inteles si invatat cat am fost plecata, si sa explic de ce as pleca din nou.

Acesta este punctul meu personal de vedere 
si nu trebuie sa ma creada nimeni pe cuvant.

           Intr-o zi colegele mele de apartament au mers la un curs de NVC (non-violent communication: despre care am mentionat catorva prieteni din romania - iar reactiile acestora au fost interesante: dat ochii peste cap, spus ca e o tampenie, aberatie, etc, fara sa ceara informatii suplimentare sa inteleaga despre ce este vorba concret). Practic la meetingurile de NVC se primeaza pe o comunicare fluenta, non-agresiva (verbal -evident - vorbim despre comunicare acum), etc. De ce este important NVC-ul? Initial nici eu nu am crezut ca e important. Am spus "interesant", de curiozitate as fi mers si eu la ceva intalniri dar nu erau locuri asa ca am lasat-o balta. Insa prietena mea M. mergea la intalniri si lua in serios toate aceste lucruri, spunandu-mi ca sunt benefice pentru o mai buna intelegere a celuilalt si a sinelui. Fiindca fara sa asculti cu adevarat, evident, nu poti sa intelegi. Ea a spus ca a invatat sa nu mai ia ostilitatea unor si a altora personal si sa inteleaga ca agresivitatea unora nu este adresata ei, ci este o lipsa de control si intelegere a agresorului. Eu am zis "meh!" fiindca, desi mi-a luat ceva timp sa nu ma mai las afectata de oameni care urlau la mine pe decursul anilor (parinti, profesori, oameni pe strada), pana la urma am realizat ca nu e problema mea si ca nu ar trebui sa ma simt vinovata. Bun. Atunci pentru ce e bun NVC (a nu se confunda cu non-verbal communication)? De curiozitate am citit "tratatul" si erau cateva puncte interesante si utile. 
          Am avut norocul de a locui intr-o casa cu oameni minunati. Dar si la scoala la dezbateri am fost din nou impresionata. Daca cineva nu era de acord cu un lucru spus, aducea contra argumente, calm, rabdator. Nimeni nu se supara si nu lua la suflet. Isi sustineau punctul de vedere cu argumente si contraargumente, fara sa devina agresivi. In romania la UAD, imi amintesc, lumea sarea in sus daca ceva nu era "adevarat", isi dadeau ochii peste cap, interveneau peste vorbitor si intrerupeau orice cursivitate ar fi avut dezbaterea. Si acum nu mai precizez toate interactiunile umane pe care le-am avut prin oras si diverse locatii. Nu pot spune decat Ouf! si cat de greu am realizat aceste diferente. M-am gandit mult la propriul meu comportament si cat de mult s-a schimbat cat am fost plecata. In bine.

Incearca sa reflectezi asupra propriului comportament si a celor din jur, 
chiar daca nu ai termen de comparatie.

            Ok. M-am intors; si stiu ca multa lume a fost plecata, multi vor sa plece bla bla bla din diverse motive. Cel mai puternic motiv pentru mine este faptul ca societatea ma influenteaza. Stiu ca sunt o fire mai sensibila dar nu am realizat cat de mult ma poate influenta mediul inconjurator. Ma simteam ca si cum ar trebui sa ma conformez unor norme sociale, ca si cum am un rol in societate si trebuie sa mi-l asum. Bun dar eu care decisa am venit sa fiu prietenoasa si sa ascult simteam in Cluj ca ma transform din nou. Si nu intelegeam de ce. Inca nu inteleg de ce exista un pattern (un tipar) pe care trebuie sa mi-l insusesc pentru a fi acceptata in societatea noastra. Asta simt. Parca societatea imi implementeaza un fel de a fi la care trebuie sa ma conformez. Adevarul este ca intotdeauna am avut sentimentul ca nu ma ridic la asteptari. Dar de ce m-as ridica la asteptarile altora? De ce am impresia ca lumea are asteptari de la mine? De ce imi ignor propriile nevoi? Pana recent, aceste lucruri nici macar nu le percepeam constient. Eram frustrata si nu stiam de ce. In creatia artistica, in relatie cu alti oameni. Mereu am avut o tensiune care nu stiam de unde este. Plimbandu-ma prin Cluj, senina, dupa revenire, m-am tot lovit de oameni grabiti care reuseau sa ma impinga sau imbranceasca usor chiar daca eu faceam efort evident de a evita a fi lovita de un umar sau o geanta sau mai stiu eu ce. Si ca reflex creat in jumatate de an de stat in Irlanda, ziceam scuze (EU!?) si nu primeam raspuns. Acest scuze, multumesc, sanatate, lucruri marunte care conteaza, nu le prea auzi. In Dublin sunt cateva zeci de magazine romanesti. Oamenii care lucrau acolo erau seci, iar romanii care cumparau una alta nici macar nu dadeau ziua buna. isi luau produsul, plateau, iesieau. unii ziceau un mersi scurt si acid. Nu vreau sa spun ca locuitorii din Dublin sunt toti dulci ca mierea. Dar ca o chestie generala, oamenii cu care interactionam eu erau sinceri interesati si angajati in conversatii, spuneau scuze cand stranutau (nu asteptau sa ii 'binecuvanteze' careva), spuneau mersi daca le tineai usa, spuneau scuze daca iti obturau calea!!!! De lucrurile acestea imi este dor. Dar sa spunem ca asta e o atitudine generala si ca in lumea 'vestica' am auzit si de alte tari ca e un lucru normal sa zambesti si sa fi amabil. Care este povestea cu acest NVC in contextul societatii noastre? Inafara de faptul ca lipseste cu desavarsire.... 

Daca o sa fiu judecata pe premiza ca sunt prea sensibila, recunosc ca sunt sensibila si chiar ma bucur de asta. dar oamenii insensibili nu sunt tot oameni?  nu au nevoie de calm, intelegere si prietenie?


               Ei bine, dupa cateva zile in Cluj am inceput sa simt o tensiune si sa simt ca ma dispera toti oamenii aceia nepoliticosi si agresivi (fizic de data asta) de pe strada, toata graba si ignoranta. Dar in converstatii cu lumea de aici am realizat cel mai mult o diferenta. Am sesizat in sfarsit lucrul pe care incerca prietena mea M. sa mi-l explice. Am realizat ca lumea intrerupe, daca nu le convine ceva ce zici te taie scurt fara sa te asculte pana la cap, fac glume pe lucruri serioase, striga unii la altii chiar daca stau bine cu auzul, apoi incearca sa faca sa fara ca e totul o gluma; cand este evident o tensiune. Am realizat cat de mult incepeam sa ma asemen si eu oameniilor din jurul meu, cum mi-a pierdut rabdarea si sensul pacii interioare. De ce este nevoie sa fi agresiv? Nu este, dar parca trebuie sa fi ca sa supravietuiesti in salbaticia sociala de la noi. Am stat si m-am gandit foarte mult de unde pana unde simt eu ca am o datorie fata de societate, de ce am impresia ca toata lumea se asteapta sa ai un job si o familie cu copii imediat ce termini facultatea, de ce cred ca nu sunt suficient de buna pentru lumea asta. M-am intrebat lung si bine de unde pornesc lucrurile acestea. Si nu am stiut sa imi raspund. Ceea ce stiu este M. m-a ajutat sa inteleg multe lucruri pe care sper sa nu le uit. M-au facut sa fiu mai deschisa fata de ceilalti, am invatat sa ascult, am invatat sa ma ascult si sa imi inteleg nevoile si importanta lor de a fi atinse, sa inteleg ca fiecare individ in parte are propriile nevoi si ca oamenii nu e bine si uman sa fie pusi cu etichete si neascultati. Fiindca de acolo porneste frustrare si lipsa increderii in sine. 


               Chiar si pentru mine pare absurd ca generalizez. Dar spun sincer ca m-a lovit impactul si la plecare si la revenire. M-a lovit si am ramas lovita, in stare de soc (metafora). Imi doresc sa plec fiindca simt ca rolul pe care am nevoie sa mi-l asum in aceasta societate nu este rolul care mi se potriveste. Oricat de mult iubesc Romania. Imi doresc sa am liniste sa ma pot asculta si sa fiu calma sa pot sa ascult si alti oameni, sa nu fiu intrerupta si ascultata pana termin de vorbit. Sunt trista cand scriu aceste lucruri fiindca cumva stiam ca o sa ma schimb daca plec. Dar este rau sau bine? Mi-a fost frica fiindca eram asumata intr-o pozitie de comfort din care mi-a fost greu sa ies. Dar sunt sigura ca nu vreau sa reintru. Vreau sa fac lucruri marete, iar atunci cand oamenii te ajuta in loc sa iti puna piedici poti sa creezi lucruri la un alt nivel. Nu cred ca sunt un om slab fiindca vreau sa plec. Oamenii slabi sunt aceeia care nu vor sa se schimbe si considera normal tot comportamenul de primata deranjata (a nu se lua ca o jignire adusa verisoarelor noastre primate, e doar o forma de exprimare).


               Tu ai pleca? daca nu, ce ai schimba?



7 iunie 2012

in another dimension

i remember. but not quite.




death comes with blood. detail



death comes with blood 1


death comes with blood 2


death comes with blood 3


i have more sketches but I was never sure of why I was drawing this. I started them when my nose bleed began again during the last months. I have some theories but am not sure at all what it means.