marryinchains experiments

sketches on Marking memories.New life.

2012-02-29T16:44:00.000+02:00

sketch one

sketch two

Too much thinking about death sometimes delivers you to giving life. cause everything is changing materialwise. Energy is changing as well but maybe never really fading. the body does fade and then we look at the new body, the new-born who is growing inside the human body, changes inside, changes the outside, comes out as fresh to remind us that we come and go.

But there is life after death. Not our own. But life still exists.

detail

I wonder. how painful it is to be ripped apart from the flesh that created you... there is probably a selfdefence mecanism that erases all those memories. Maybe we should remember.

details

PRINT making

2012-02-16T19:21:00.000+02:00

traditional prints I came across with

so I thought to share.

although I know not many people are aware of the difference between

digital media print and the original traditional print making.

Taeko Sato

the ash

Yukie Nakano

blow

Ralph Kiggell

orange turtle

Koichi Kiyono

tidal planet

I always loved traditional media and was impassioned about traditional print making processes. In Dublin there are so many things you can do. maybe too many. I should watch my steps so I don;t get lost.

i hope very soon I can post my own :)

La dolce vita

2012-02-10T19:38:00.001+02:00

While I was searching for a lock shop to buy myself a lock for the new-old bike I got, I stumbled upon La Dolce Vita in the old Temple Bar. My hunger took over and I decided to go in, because a few days ago I was on Cow Lane and it made me smile with the quote on their window. "Smile, it annoies everyone".

Entering I was surprised by a lovely voice and a beautiful face. I asked if they had food also. She smiled and gave me the menu. Have you ever met a person so lovely that you can't really react to it? And a simple conversation will seem awkward just because u feel the urge to stare back at her, because you feel that she is staring directly into your soul? Maybe it's tomfoolery. But I just felt that way.

When I ordered I asked the young lady if it's a vegetarian dish, just to make sure. And she asked me if I am one. She seemd to be the most friendly asian girl. Very pretty and short hair. She made cute little conversations with every client. But she did it in a sincere way, as she really was interested in everything, like a childs curiosity. She even knew what a client ordered the other day. I hate eating all by myself. She kept talking to me, asking me things, and due to this I didn't feel bad eating by myself, but good.

So there was a guy having a cappuccino there. He took a book from a shelf. He then took it back. She giggled "Are you looking for a book with pictures? *giggle* The ones with pictures are on the bottom shelf." And then towards another client: "He wants a book with pictures, because he cannot read"... After a while, she asks something, he replies: "... my life if boring". She sais: "I know, but... "

Well that made my day. Poor guy. He was looking for rent but couldn't find anything. I certainly know how that must feel like.

Her handwriting is BIG and BOLD. (bold not in the font way of boldiness)

I could hear this song but couldn't remember where I've heard it before and asked her for the name of it.

I think I would have loved to draw this. Too bad I don't have my tablet with me right now.

perception and imagination

2012-01-30T21:40:00.004+02:00

Sometimes when we perceive an image we think of what it represents. When you put something out of context it can get a different meaning. So what is your brain really trying to tell you?

this drawings are personal works and are not to be used for any commercial purposes!

Lost

2012-01-29T13:23:00.000+02:00

Nu gasesc de o saptamana chirie in Dublin. Insa nu pot sa renunt. Abia astept sa gasesc, sa ma instalez si sa ma bucur din plin de experienta de la NCAD. Vroiam sa merg astazi la malul marii, insa ploaia nu m-a entuziasmat sa ies din hostel astazi. Sper sa imi revina optimismul! Mi-e putin dor de casa.

Scurta poveste despre Dublin, Irlanda

2012-01-28T23:49:00.000+02:00

Salutare din capitala Irlandei, tara cu oi, pescarusi si muuuulta verdeata. Expresia "the grass is always greener on the other side" pare a avea semnificatie in cazul asta. In Romania nu am vazut asa iarba verde. Iar pozele pe care le am nu fac dreptate verdetii de aici. Asta este prima mea impresia dupa o saptamana petrecuta in Dublin.

Prima zi: Oamenii! Incredibil de prietenosi si dispusi sa te ajute chiar daca esti un strain, turist sau imigrant, sau cum vrei sa-ti zici. Irlandezii sunt binedispusi parca mereu si binevoitori! Daca in prima mea zi mi-a fost furat portofelul, cunoscutii mi-au spus ca sansele sa imi fi fost furat de catre un roman sunt extrem de mari. Si nu ma mir sa aud asta, am vazut multi boschetari romani aici care faceau scandal si cantau manele in strada. Cum au ajuns aici? trist, tare trist. Si cersetori. majoritatea romani. Sunt oameni din toata europa aici, si nu numai. Dar cei mai simpatici si prietenosi pana acum am descoperit ca sunt irlandezii. Oamenii aici se amuza extrem de usor, rad cu pofta la glume la care eu abia zambesc. Sunt simpatici, zau.

Vremea. Lumea mi-a spus. Vezi ia haine groase, e friiig, e urata vremea, ploua muuult. Ei bine intr-o saptamana a plouat de doua ori! Odata nici nu s-a observat, erau cei mai fini stropi din cati am simtit vreodata. Cealalta ploaie a fost mai umeda, insa a durat doar cateva ore. Vantul sufla intr-adevar puternic, iar norii se misca atata de rapid cat vezi cu ochiul liber. Cand am iesit din aeroport era innorat si parea ca urmeaza ploaia iar dupa circa 10minute era un soare si nici un nor pe cer. Nu e frig. In hainele de iarna de acasa mi-e cald aici. dar vantul bate destul de rece. Fetele aici se imbraca in pantaloni mulati, ca si cei de dansatori, sau in fuste extrem de scurte. se incalza in pantofiori de vara. Baietii asemeni. Ma simt putin caraghios cu bocancii si pantalonii mei care ii credeam stramti, dintr-o data mi se par largi.

Mancarea. Inca nu am gasit mancare hranitoare de vanzare la pret moderat. In schimb la supermarketuri gasesti semi-preparate sau gata preparate, salate si tot ce vrei. Cartofii sunt cei mai ieftini si cam peste tot se vand prajiti.

Arhitectura. este simpla si practica. totodata estetica. Casele vechi sunt aproape toate cu caramida rosie. Asta creeaza o consonanta estetica cu valoare traditionala. Apoi vechi fabrici sunt reconditionate si folosite. Aici se imbina arhitectura veche cu cea contemporana intr-o simbioza functionala. Hostelul la care sunt cazata este intr-o fosta fabrica. check Generator Hostel dublin. Schoala la care merg de asemenea este construita intr-o fosta distilerie de whiskey.

Strazile!!!
Parca e totul pe dos aici. Semafoarele ai impresia ca nu merg. Lumea trece strada la lumina rosie, uneori nu se face verde cu minutele iar cand se face dureaza doar cateva secunde pana devine din nou la culoarea ROSU. Masinile circula invers decat la noi. Prima daca am vazut o masina intrand gresit intr-un sens girator. Apoi o masina care venea pe langa trotuar spre mine nu avea sofer!! pana am observat soferul pe cealalta parte. Apoi am realizat ca au volanul pe dreapta si conduc invers decat noi. foarte bizar. Nu ma incumet sa trec inca strazile fiindca nu stiu exact unde sa ma uit.

Copii.
Din pacate am vazut pusti de 8-10ani cu bani la fast food luandu-si de mancare intr-o sambata dimineata. ma intrebam unde sunt parintii lor si de ce nu le gatesc ceva nutritiv acasa. Apoi am vazut doi pusti si doua pustoaice seara pe strada. pareau a avea aprox 12ani. Ei le atingeau pe fete in zone delicate, in plin centru, pe strada, ele radeau. Erau machiate si imbracate extravagant. Apoi am vazut o gramada de astfel de pustoaice de pana la 14ani, supramachiate, imbracate in haine care strigau dupa PEDOBEAR (un urs pedofil fictiv, ptr necunoscatori). In ROmania cand este violata o fata lumea zice ca era vina ei ca se imbraca provocator. aici nu am auzit de o rata mare a violurilor, iar fetele toate se imbraca ca si cum ar iesi in strada la agatat. sau la aerisit pasarele. Indiferent. Multe fete anorexice. Atatea fete slabe nu am vazut decat in reviste. cand zic slabe ma refer ca se poate face studiu al intregului sistem osos pe ele.

Scoala
Total diferita ce ceea ce se intampla la cluj! Va urma o postare despre asta.

Atmosfera

E un film diferit aici. Desi e la fel. case, oameni, mancare, apa, aer, etc. Uneori se aud pescarusii, chiar si cand sunt la scoala la cursuri. Nu pot sa descriu ce senzatie imi da. Fiindca pescarusii ii auzeam decat cand mergeam la Marea Neagra in vacantele de vara in care apucam excursie. Si nici nu ii auzeam asa des. Aici ii vezi in plin oras. Cand ii aud am o mica reverie! Mi-e totusi dor putin de cluj.

Ar fi frumos daca ar fi prietenii mei aici :) v-ar placea si voua...
Parca nu mai vorbesc calumea romaneste. Dupa o saptamana de vorbit engleza parca si gandesc in limba engleza. See you soon!

Bad luck.

2012-01-26T16:00:00.000+02:00

I got my short (4page) story about an unexpected situation finally scanned. Things have a funny way turning around. The actual subject was BAD LUCK!

The framing and text will be added very soon. I was thinking about colouring it in PS.

What do you think?

2nd page from Bad luck

To apple or not to apple.

2012-01-16T17:18:00.000+02:00

Am primit cadou un i-pod simpatic de ziua mea in 2006. Era din prima generatie de iPod nano si imi era simpatic. am trecut prin multe impreuna.

Insa dupa cam 2ani nu mai rapsundea decat cand era cuplat la curent. L-am pus frumos in cutie si am uitat de el intr-un sertar. In toamna 2011 prin noiembrie cred mi-a trimis un prieten o stire de pe site-ul APPLE. cum ca toate ipodurile nano din prima generatie au fost fabricate cu un defect al bateriilor si ca acestea vor fi inlocuite de catre service-urile apple. ( http://www.apple.com/support/ipodnano_replacement/ )

M-am documentat abia prin decembrie cand am primit personal mail de la Apple instiintandu-ma despre acest Replacement Program. Pe forumuri spunea lumea mirata ca au primit inapoi tot un Ipod nano, identic cu cel vechi. altii ca l-au primit pe cel vechi reconditionat. Eu a trebuit sa ma cert cu cei de la I-style sa accepte sa imi faca schimbul. Nu pricep de ce. Initial mi s-a spus ca e eligibil apoi ca nu dar nu mi s-a oferit nici o explicatie cu nici un argument ca sa pot sa inteleg si sa accept faptul ca nu vor sa mi-l schimbe.

Dupa cateva hate mailuri din partea mea catre ei, mi-au scris ca au discutat cu "acestia" (banuiesc ca se refereau la cineva de la apple) si ca nu se stie de ce NU e eligibil insa il vor schimba chiar daca Nu e eligibil. AU tinut mortis sa reprecizeze ca nu e eligibil, desi e iPod nano 1st Generation cumparat in perioada de timp specificata. M-am suparat putin pe service-ul apple din Romania, insa mi-a trecut. Zilele trecute mi-a venit jucaria. Ma asteptam sa fie cea a mea. Insa e alta. E un iPod nano 8GB silver foarte micut si simpatic.

Ma mira extraordinar de mult faptul ca mi-au trimis un iPod de 8GB cand al mau avea doar 2GB, ca e ceva nou recent si fresh. Nu ma asteptam la asta deloc.

well anyway MULTUMESC (many thanks)

Apple si iStyle

Packing

2012-01-09T13:21:00.001+02:00

leaving soon. will be enjoying this

but will come back to

soon more information about my trip

omul fosforescent

2011-12-20T02:03:00.002+02:00

Am terminat banda desenata cu mituri clujene. Mi-a luat mai mult decat am crezut.

Dar este gata si sincer abia astept sa le vad si pe cele a colegilor mei :-)

Imi tot vine sa scriu cu un COMICS font

Alien cat

2011-12-15T14:01:00.004+02:00

This little adorable thing is so small and has such big eyes it amazes me!

I just found some videos on my phone and thought of sharing them :) if I'll ever lose my data on my computer at least these will be saved.

Spoiler Alert

2011-12-12T12:15:00.001+02:00

For those who don't know yet, there is a Comics Club in Cluj Napoca, sponsored by the German Culture Center. And we do comics. The second workshop that took place in the Kulturzentrum was held by artist Stefan Dinter from Stuttgart (Germany). In the last years workshop we learned about storyboard and page design with Isabel Kreiz. This year we learn about preparation of the artwork for printing.

Yes, printing, because we all work hard now to finish work for a comic book that will be published hopefully very soon. Urban Comics is its title and it is about CLUJ napoca. Yes. So here is what I am working on. But it's a little spoiler. I bet you can't guess who this character is.

Vielen dank am Deutsches Kulturzentrum Klausenburg! Thanks to the German Culture Center in Cluj!

soon more good news

Nu am murit

2011-11-01T13:23:00.000+02:00

Cine nu ma mai gaseste pe facebook vreau sa stie ca nu am murit. Facebooku mi-a dat bataie de cap in tulima perioada. Insa pe blog voi posta. Curand lucruri frumose, si o ilustratie noua. Cu putina speranta voi ramane la Cluj inca o vreme :)

BRB

Arta in spatiul artistic neconventional

2011-10-30T21:50:00.003+02:00

Ce este Arta?

avem DEX "ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare."

Sau putem sa intelegem imaginea de ansamblu si sa ne gandim la arta ca tot: creatie artistica, idee, oameni, spatiu, lumina, sentiment, s.a.

Spatiul

Bun. Am fost instiintata de un eveniment curios, care avea loc vineri, 28octombrie2011. Mi-a fost prezentat ca si "inaugurarea spatiului de arta contemporana". Deja suna diferit de alte vernisaje la care asistasem de-a lungul vremii. Adevarul este ca nu stiam sigur cine ce expune, ce fel de lume se aduna. Nici macar locatia exacta. Am gasit. Am intrat. Prima reactie: curios ca ne-a deschis cineva usa. Un culoar, lume, agitatie, am mers mai departe. Un spatiu mai mult intim, desi populat. O atmosfera greu de descris.

Ajungand in ultima camera, fascinata de mobila prezenta (alta curiozitate), am ramas impresionata de proiectia unui acvariu cu pesti de pe tavan. Dar curiozitatea nu s-a mai abtinut si a rabufnit:
- Alexandra, spune-mi si mie, patul acesta este o instalatie diferita sau este toata camera cu totul? (era un pat dublu, cuvertat, insa erau ceva haine aruncate pe el)
- Tu, aici locuieste cineva. Unul dintre locatari imi este coleg la teatru.

Cand am auzit asta m-am stanjenit cumplit. Fiindca era un spatiu intim. Era mai mult decat un spatiu expozitional, era locuinta cuiva unde oameni dormeau, mancau, se schimbau, etc. M-am stanjenit, eram incaltata cu bocancii in dormitorul cuiva si nici macar nu m-am sters la intrare. A fost destul de puternica sentimentul acela iar analiza locului a fost realizata in sinea mea prin prisma acelui sentiment.

Artistii

Intre timp am aflat si cine sunt artistii. Pe Sevan Szekeli l-am recunoscut din stilul sau pictural particular. Despre instalatii am fost instiintata ca apartin lui Andrei Marginean, despre care stiu ca inca nu are un site cu portofoliul dar voi updata cat de curand aflu ceva nou.

Andrei-Alexandru Marginean-Matean (sus, cel cu ghiozdanul)

Sevan Szekeli (click pentru portofoliu aici)

Vernisajul

Ce este un vernisaj? In general o deschidere oficiala a unei expozitii de arta. Dar nu numai. Cine participa la vernisaje? In special lumea din cadrul artistic (in romania din pacate 98% din cei ce participa la vernisaje/expozitii sunt... artisti). Am revazut multe chipuri vechi la acest eveniment. Dar si multe chipuri noi. Din punctul meu de vedere, aceasta expozitie a atins multe puncte. Am plecat satisfacuti din punct de vedere vizual si social. Fiindca socializarea sta la baza oricarui vernisaj. Nu exista vernisaj fara public. Si a fost mult public.

Unde este arta? Peste tot unde priveai o vedeai. Indiferent daca reflectata de catre o oglinda, proiectata sau agatata pe vre-un perete, compusa voit sau nu (nu am aflat) din obiectele 'participante'. Acesta a fost un vernisaj complex. Intrebarile pe care mi le pun sunt: "Daca este spatiu expozitional, este vizitabil precum alte spatii expozitionale, tinand cont ca locuiesc oameni intre acei pereti?" si "Vor mai urma asemenea evenimente?"

La intrebarea daca decorul a fost voit si totul gandit pentru a aduce un fel de discomfort (lumea evita sa ramana in dormitor si se adunau pe culoar si in 'living') nu vreau sa mi se raspunda :)

Pentru mai multe poze de la eveniment: facebook.

Articol: Eftimie Maria

Imagini realizate cu ajutorul si aprobul frumoaselor:
Oana Andreea Cristurean (fotograf) in compania:
Raluca Cozma (fotograf)

Picturi: Sevan Szekeli

Instalatii: Andrei Marginean

Spatiu: Lucian Rad, Silviu Rusti

Cluj Napoca, Ferdinand 37

Kitty goes outside

2011-10-16T13:36:00.001+03:00

We finally let our little big tomcat out. He made friends. He had fun. Came home dirty.

His thoughts on this: "yeeeey! i'm free!!!" always running away when I approched.

My thoughts on this: "omg what if he runs after another cat and gets hit by a car in the street", "what if he eats something poisonous?", "maybe he falls into a basement from the buildings near by, and can't get out?", "there are quite a few dogs out today... i hope he won't let any close" and "what if some evil man catches him and tortures him???"

I chilled when he returned hungry. and bathed him. He didn't like that.

The pictures and the movie are shot by my dear friend Andreea Cristurean. Like her on FACEBOOK and watch her on YOUTUBE.

Tough enough my ass.

In between, we are building a shelter for outside cats. More information about the house soon.

once you go CAT you can never go back

2011-10-06T22:25:00.000+03:00

here kitty, kitty...

When I was just a kid, I assumed that a kitten living in a trash is not the happiest kitty in town. So I used to collect them kitties. My daddy would get mad each and every single time i did this. (between us, he is not a big cat fan). My mommie always helped me out. She used to have a kitten when she was a kid. For some we found new homes and others were taken to my aunt's. Their place was bigger. House, with garden and backyard. It was quite lovely back then.

One day I was with my cousin under the bridge, down by the river. We were not allowed to swim in that river (filthy, really), but hell, we were young and sneaky. Truth is we couldn't swim. My cousin she was only 4maybe 5. I was 6or seven. We took our clothes off and played in the water. Under the bridge was that hiding place where our parents couldn't see us. On that summery day something has happend.

In our neighbourhood were many children. You know children. Some mean, some cry, some kick :-) Well there was this one particular girl who noone really liked. Why? I don't really know. She was a kid, like the rest of us. And there was this older boy. He was so cool (not cool, but mean with the others). On that day, when me and my cousin were under the bridge, they were on the bridge, having a fight. Of course we didn't know that, because it's a large bridge. We could only hear cars driving over it. This girl I was writing about had a kitty. a cute black 2month old kitten. The boy, however, took the girls kitten and threw it in the water. We didn't really realise what happend, but heard a nearby fisherman who yelled something, then we saw something in the water. I somehow knew it was a cat, but I can't explain why. Really, it is not my intention to brag, but I tried to save the kitten, and although it was floating and crying where the water was the deepest, where the water flow was really harsh and I COULDN't swim. But I saved the kitten and took it home. My mom told me to take it to the crazy cat lady. I guess every neighbourhood has one. She took care of all homeless cats and dogs. Her apartment was in the first floor and she had built a special entrance for cats (the window was always open.

After two weeks, I went to visit the little survivor. But he had died. He got cold from that water, and although he survived from the fall (the bridge is about 5-6meter high) he died because of a stupid cold! I was sad. I cried. I was angry. I hated that boy. The problems this action has cost me, for disobeying my folks, were insignificant!! The kitty was no more among us. For me it was a big one. I then decided I'll never save cats again. I was too weak to handle all the suffering...

Mitsouri the tomcat

So then I posted this blog entry 'Minou sill missing' where I told this cat's story. Shortly, he opened my heart to cats again. He came out of god-knows-where and didn't want to leave. sitting in my window. I started feeding him. His name is Minou, a french term, meaning simply CAT. He was dear to my heart. Everyday he walked me from the house to the street, and when I was comeing back he always encountered me and walked with me to the house. I fed him well. But so did many neighbours. He got really fat before disappearing. He was so dear to me.

Kittens

Sadly we have to admit that Romania is dealing with a great number of stray cats and dogs. And altough I knew about some Associations, I only recently found that there is a really great number caring and volunteering, which is really encouraging!! I hereby announce that I am greatly delighted to find that we are not alone. People do care.

soon I will post a new illustration!

Loc de vis

2011-09-01T16:50:00.008+03:00

Roxana la foc de tabara

Suntem ghemuiţi între cabluri de electricitate, dependenţi de wireless, cizelati în inima urbanismului. Chiar dacă în DEX cuvântul urbanism primeşte o definiţie figurativă de " Atitudine, comportare plină de politeţe, de bună-cuviinţă; " Noi, cei care populăm oraşul ştim bine că nu este tocmai aşa. Şi poate că nici nu avem vreme să observăm fiind mereu ocupaţi şi preocupaţi, iar de cele mai multe ori lipsim cu desăvârşire de la cele mai frumoase evenimente din viaţa de zi cu zi.

Tabără de arte de la Prelucă Veche a venit şi ne-a găsit obosiţi, dar plini de voie bună. Parcă în prima zi aveam respiraţia grea, aerul era mult prea curat. De fel nu trece o zi în oraş să nu mă simt sufocată, însă la Preluca plămânii mei au fost fericiţi. Termenul de "ţăran" se atribuie oamenilor cu comportament necivilizat, cel puţin aici la oraş. Dar este folosit greşit.

Ţărani am fost noi toţi la Preluca. Şi mult mai buni am fost. Fiindcă nu ne grăbeam niciunde. Astfel încat nu ne grăbeam să judecăm, să ne supăram, să ne jignim. Cel puţin asta am simţit şi trăit eu acolo. Aveam vreme să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne cunoaştem şi să facem artă.

Pictura de Calin Firizan

Definiţia în sensul figurativ al urbanismului se potriveşte mult mai bine ţărănismului. Unde la ţărănism am găsit tristă a doua definiţie că fiind "Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare." Poate pe vremuri se întâmpla aşa, deşi mă îndoiesc. Dar astăzi nici una dintre definiţi nu cred că este tocmai conform realităţii. Am stat prea puţin la Preluca, am simţit asta abia când am ajuns acasă, înapoi în gălăgie, agitaţie. Toată lumea se grăbea undeva. M-am gândit la asta pe toată durata şederii mea prelucane. Apoi când în prima dimineaţă acasă, o colegă de apartament nu s-a obosit să se uite la mine când m-a salutat, deşi nu mă văzuse de o săptămână. Chiar dacă nu îi sunt dragă poate :-) dar când dai ziua bună te uiţi cu cine vorbeşti. Grăbită mi-a spus că întârzie la servici. Aş vrea să pot să nu mă grăbesc niciodată.
Îmi doresc să mă întorc la Preluca. Să uit de mobil şi de internet, să savurez pământul, merii, soarele, vântul, stelele, focul de tabără şi multe zâmbete negrabite. Nu mică mi-a fost surpriză pentru marea supărare, când am realizat că am pierdut câteva zile de Preluca. Trebuia să stau sau să mă întorc.

Bogdan si Ana la berimbau

La anu nu mai scapă aşa uşor Preluca de mine. Vreau să o ilustrez în detaliu fiindcă ceea ce e frumos merită savurat şi memorat. Pentru mine Preluca va desemna mereu "locul în care timpul trece, însă vreme e destulă". Unde lucrul bun este apreciat, şi nu făcut în grabă. Fără ezitare spun acum că Iubesc Prelucă - Tabăra de Arte Preluca.

Laura, Radu, Maria(eu) si Andreea

Mircea cu Lord

Teodora cu Lord

Care Incotro

Roata olarului Daniel Les

Bogdan sub Mar

p.s. mai multe poze gasiti. daca cautati :-)

Preluca veche

2011-08-23T17:10:00.004+03:00

Nu gasesc cuvinte asa marete inca sa fie capabile a descrie tabara de la Preluca Veche (maramures). Multumesc Asociatiei Sura pentru sansa de a participa la un asemenea eveniment!!

Multumesc Andreea Cristurean pentru companie. Si tuturor celor care au participat. Cea mai frumoasa si adevarata descriere a locului suna asa: "locul unde timpul trece, dar unde vreme e destula!"

va urma un post preluca

un peisaj abstract spre preluca

2011-08-22T14:59:00.010+03:00

Ai simtit vreodata vara ca ti-e pofta de iarna? Poate asa spre sfarsit, cand esti deja de soare bine rumenit. Sau poate iarna ti-ai dorit caldura, si ai tratat pulovere, bocanci si geci cu ura!

Bun, povestea-ncepe intr-o noapte, cand fata si-le-a lasat pe toate. In lumina lunii chipul ei contura umbra furtunii. Un vechi afis rupt era de vant batut. Sunetul semana cu cel al labutelor de pisica pe parchet. dar era pustiu si intuneric. Luna plina ii scalda frumusetea insa nimeni nu o zarea. In masina cu ea! Din masina in tren. Si pe tren, noaptea, radio cultural, cu povesti despre harlechini, stiri despre tabere si festivaluri. Geamul reflecta propria ei fiinta.

Incet a crapat ziua intunericul. Nori spumosi si pufosi luau forme de dragoni si alte fiinte puternice dar zburatoare. Si transmiteau forta. Forta naturii. Dealuri. Apoi ceata. O ceata asa deasa, incat daca scoteai capul pe geam vedeau picturii, mici si firavi, plutind in aer impotriva vointei lor. Fata privea pe geam si cu bocancii in picioare isi dorea ca sa iasa un soare. Dealuri multe. Ceata multa. Apoi soarele,binecuvantatul soare isiscoate ochii si spala tot peisajul. Totul e pitoresc si casutele sunt din chirpici. Animalele se odihnesc in ograda. Este ora opt dimineata. incep stirile, deci radioul se opreste. Cine sa auda vesti proaste doreste? viziona vietile simple purtate de oamenii cu case de chirpici, muncite de manutele lor proprii. Nepasandu-le de cum arata cum se imbraca sau alte nimicuri. Traind viata simpla pana la sfarsit. Fara vise in care beau cocktail pe croaziera, in care se plimba fara griji pe plaja in hawai sau beau cafea sub turnul eiffel. Simpla. Din nou ceata. Of, dulce soare, unde te tot pierzi tu, printre dealuri, printre munti. Ceata rara prilejui infatisarea unei ceti de vaci rumegand. Trecura orele si fata ajunse. Pe microbuz mai departe isi spuse ca uneori nici un parfum este cel mai frumos miros si nici o muzica este cel mai bun cantec. Un caine legat in lantz o intrista. Apoi cinci vaci inghesuite o intristara si mai tare, caci se inghesuiau langa sura, singuru loc ce oferea o fasie ingusta de umbra la ora aceea de soare incins. in schimb dealurile cu pomi si copaci, soarele cald si iarba verde ii imbunau simturile si ii veseleau increderea. Asa a ajuns fata la Preluca veche din Maramures. Cutreierand un peisaj abstract.

Codite Colorate

2011-08-01T12:35:00.007+03:00

De doi ani fac codite la Sighisoara. Da, stiu, sunt altii care fac din timpuri mai stravechi. Dar cand am fost mica nu am beneficiat, deis le adoram. Intr-o tabara in germania acum cativa ani buni m-a invatat o prietena sa fac si eu, imi facuse si mie cu rosu, galben, verde si negru <3.
Dar abia recent m-am gandit sa fac si eu, daca tot merg la Sighisoara sa imi revad parintii. Da, Festivalul este cam catastrofa din anumite puncte de vedere (a se citi postul anterior: Sighisoara 2011) dar are si parti bune. Unu la mana, te intalnesti cu o gramada de lume. Da, chiar si cu oameni pe care nu vrei neaparat sa ii vezi. Dar vechi cunostinte, prieteni, rude... hmm. Apoi sunt si lucruri frumoase si interesante de vazut.

Coditele colorate au fost dintotdeauna o moda la festivalul medieval sighisorean. Un fel de dovada ca ai fost acolo. Multa lume cu care interactionez in timpul festivalului mi-au spus ca nu au gasit coditele acestea la alte festivale de prin tara. De ce fac eu codite? Pentru ca imi place! Sa le infasor frumos, cu grija, si sa vad rezultatul si clientul fericit. Asta este al doilea motiv, anume sa vad clientul ca este intr-adevar multumit. Am analizat piata si pot sa confirm (cu martorii aferenti) ca avem cele mai autentice codite realizate la Sighisoara de festivalul medieval din 2011. Mai cu seama ca am fost singurele care au fost toate cele 5zile festivalesti in cetate a codite.

Cand eram pline peste putinte, am mai trimis din clienti la concurente. Multe dintre cliente ne-au spus ca prefera sa astepte. Cu asistenta mea fotograf si novice impletitor de codite, Andreea Cristurean, am reusit sa fericim un numar mare (spre 100) de clienti. Desi am impletit non-stop aproape, nu am reusit sa impletim pe toate doritoarele. Dar avand un numar mare de clienti ne-am permis sa ne alegem clientii, si sa ii refuzam pe cei care nu erau respectuosi (adresandu-se noua intr-un mod sfidator). Ei na, trecand peste cele rele, vreau sa le multumesc prietenelor mele pentru sustinere, si in special Andreei fiindca fara ea nu faceam fata cererii. Am impletit multe dar s-au fotografiat putine, cum sa faci si poze cu mainile pline? :-)

Sper ca toti clientii sa fie multumiti in continuare si sa ne revedem in 2012. Vom reveni, si abia asteptam sa se schimbe organizatorii, sa revina indatoririle primariei, fiindca era mai frumos cand era asa :)

Prietenii mei facebuucanesti pot zari mai multe poze pe facebook cu CODITE COLORATE.

Sighisoara 2011

2011-07-28T13:21:00.007+03:00

A inceput Sighisoara Med\evil! (27-31iulie)

Din pacate scumpul nostru oras natal nu mai gazduieste un minunat festival cultural sau cel putin rock si distractiv. Nu. Este o perioada a hotiei (preturi de iti vine sa te iei si sa te refugiezi undeva in natura), o perioada neagra si urat mirositoare. Ca sa intri in cetate, indiferent daca esti din Sighisoara sau nu, copil sub 7ani sau nu, toti platesc bilet unic pe zi de 10lei. In afara de cei care isipierd 30minute pretioase din viata sa scape de aceasta smecherie, si se catara prin paduri sau cimitire. E trist ca e asa, si ma depaseste. Acest festival obisnuia sa fie facut pentru oameni. nu pentru primarie sau cine incaseaza veniturile. Erau concerte in tot orasul, nu doar in cetate, si desi nu erau numa medievale, era frumos. Erau strazile pline de tineri pasionati, concertau diverse trupe de tineri din tara care puneau suflet in ceea ce faceau. Inca ma gandesc cu drag la festivalul medieval din sighisoara din 1998!! , desi aveam decat 10ani, imi amintesc perfect.

Asadar, banuiesc ca oamenii care fac angajarile, au pus urmatorul anunt in ziar "cautam baieti/barbati, rautaciosi, meschini, agasanti, care sa stea la portile cetatii si sa se poarte foarte urat cu vizitatorii!! sa nu lase nici un soarece sa intre fara sa achite taxa!!!" desi in cetate totul costa. inclusiv apa de baut, inclusiv toaleta. E o goana dupa haur. Toti vor sa "cashtige" cat mai mult de pe urma bietiilor turisti. Mi-e sila si mi-am propus sa vizitez Sighisoara de-acuma numai cand e pustie... Nu fiindca sunt zgarcita si nu vreau sa dau bani, dar nu merita sa participam la asemenea hotie.
Ei, macar unii oameni sunt de treaba, fooarte putini, dar sunt. cativa jandarmi ne-au lasat sa stam pe iarba ca in vremurile apuse. Si sa se consume alcool ilegal (mai nou nu se vinde alcool in cetate si nu este permis sa umbli cu berea la vedere). Ce sa zic, poate e un lucru bun? hm. Sunt curioasa daca tragem niste sfori, oare reusim sa constientizam lumea ca nu e in regula ce se intampla?... sa le deschidem ochii si celor de la primarie. Sau poate cel mai bine ar fi sa nu imi mai pese? :-(

Desigur sunt si alte aspecte neprecizate, dar ideea de baza este ca turisti nu sunt foarte multumiti. Pana la urma pentru cine e facut acest festival?

Ballet

2011-07-26T07:14:00.003+03:00

balet

@New Chance

with Cora Marina and Dan Monica

Balerine

2011-07-19T12:39:00.006+03:00

Si daca s-a saturat lumea sa vada poze cu pisicul, dupa lunga pauza in care am fost ocupata cu altele, voi uploada de data aceasta poze... fara pisic :)

Cu bunavointa Sandei Stanescu am avut prilejul sa ne fotografiem in sala studioului New Chance. Cum eu mi-am uitat echipamentul acasa :D netrezindu-ma la timp, am fost ochii si aparatul. Dragele mele colege Monica Dan si Cora Marina au fost modele frumoase in ipostaze gratioase. Dar veti judeca singuri dupa ce vedeti pozele.

Curand va urma un mic filmulet balerinesc :)

Mai multe poze avem pe facebook. Fetele interesate de cursuri de balet sa ma contacteze in particular sau sa se intereseze la New Chance. Urmeaza mai multe poze in postarea urmatoare.

modele: Cora Marina si Dan Monica

lazy sunday

2011-07-03T13:55:00.005+03:00

Mereu am lista cu lucrurile care trebuie sa fie facute in weekend. Fiindca sunt asa multe pe care nu apuc sa le rezolv in timpul saptamanii. Si uite ca ma trezesc la 10 duminica. Si e ora 14 si nu am facut nimic :) plan failed.

promit de maine sa nu mai lenevesc, sa nu simt ca am mai pierdut o zi. dar pisoiu ma atrage sa stau degeaba cand il vad tolanit sau lungit pe pat. poate in viata urmatoare voi fi pisica norocoasa si eu :) va doresc sa fiti pisicosi si sa leneviti si voi.

Gol in stomac

2011-06-28T12:40:00.009+03:00

Se pare ca odata ce trece timpul, pe langa ca se uita metoda de a crea anumite lucruri simple si frumoase, se uita si senzatiile care reuseau sa ne induca in starea de creatie naiva dar masiva.

Sau tocmai fiindca nu mai traiesti la aceeasi intensitate totul, nu mai poti sa manifestezi frumosul si curatul dinlauntrul eului pur...

desen realizat undeva prin 2006.

aflam si eu (Desi tarziu) ce este photoshop, cu ce se manaca si ce se scoate dupa :P

2006

Banda Desenata

2011-06-26T23:10:00.008+03:00

Da. Am facut si eu o banda desenata mai lunga de o pagina. pentru un workshop grozav la care au participat multi oameni faini. Prima mea banda desenata cap coada, cu poveste si tot. Lucrata in 2010, septembrie. cam pe-acolo. Este vorba de un vis intr-un cluj pustiu.

Momentan lucrez la urmatoarea banda desenata. Povestea unei balerine. Dar mai dureaza putin pana va fi gata si va fi postata in viitor...

Asadar, despre workshop-ul tinut de artista Isabel Kreiz si despre clubul nostru de BandaDesenata mai multe informatii pe viitor aici:

http://cluj-comics-club.blogspot.com/

Iar dragul nostru coordonator, Adrian Barbu poate fi vizitat pe Blogul lui: http://graphite-illustrator.blogspot.com/

In rest numa bine tuturor. Bafta la bac si la sustineri de licente si masterat. Ne vine si noua randul la un moment dat :)

Portret de familie

2011-06-21T23:28:00.004+03:00

Peste 3 examene ma relaxez si apoi ma apuc de lucru la modul serios. gravura peste gravura peste pictura!! Sa termin pana in toamna, sa plec la Dublin linistita... Pana una alta ma Motanu CRESTEE!! dar e slaaab si tristut cat sta singur acasa.

Astazi ne-a facut Anca Popescu o poza frumoasa :) cine mai are sesiuni, bafta!! licente si disertatii alea trec precum o ploaie marunta de primavara....

Raceala si Ghimbir

2011-06-21T10:58:00.006+03:00

Cu totii ne mai racim. Unii mai des, altii mai rar, unii vara, altii iarna, pe perioade lungi de timp sau raceli scurte dar profunde. Raceala... ce este raceala? raspunsul la intrebarea asta il veti gasi unde daca cautati pe orice motor de cautare virtuala.

Eu nu stiu sa va explic clar ce este o raceala. Eu stiu ca m-am racit, prietenele mele sunt racite si am tot auzit povesti de raceli zilele acestea. Nu imi amintesc sa ma mai fi imbolnavit in perioada asta a anului. Din pacate de mica ma imbolnaveam des si m-am cam invatat cu medicamentele. Acum am impresia ca daca nu iau ceva sa imi ajut corpul, pot sa mor... sau ma rog, sa nu ma vindec. Desi imi propun dupa fiecare bolicica ca imi las corpul sa se descurce.

De dimineata este groaznic. Durere de gat, nas infundat, respiratie grea si o usoara febra.

Ca sa impac cumva si boala si apetitul slab de mancare, m-am dus la frigider si am ras o bucata de radacina de ghimbir.

Apoi am invelit-o intr-o smantana grasa si am frecat bine. Daca iubitul meu a fost asa dragut si mi-a facut ieri clatite, am zis ca poate merge. si a mers. Dar dulce cu ghimbir nu potoleste foamea asa ca am prajit o felie de paine, am taiat-o in doua, le-am prajit, uns cu unt, impodobit cu branza felii si deasupra ghimbirulll. pasta asta de smantana cu ghimbir pe langa ca este delicioasa, mi-a desfundat nasul si mi-a reedat optimismul. Asa ca am decis sa va impartashesc. Ghimbirul chiar are proprietati benefice asupra organismului. Nu numai pentru raceli folosit, are si proprietati detoxifiante.

Si clar am bagat pe langa un ceai de menta, fiindca imi era dor, dar si ca sa pot sa storc o lamaie in ceva inafara de apa chioara. Ceaiul este recomandat cald (un pic peste temperatura camerei) nicidecum rece sau fierbinte...

Sa va feriti de raceli!!! Spalandu0va pe maini des, evitand aglomeratii si in special spatii inchise aglomerate (ex autobuze), intariti-va sistemul imunitar mancand multe legume si fructe proaspete si spalate. Desi unii chiar daca respecta acestea si ba chiar mai multe, tot se racesc.

Ei, firai! (vorba bunicii)

Sa fiti sanatosi!!

Maci de 13iunie

2011-06-13T00:00:00.000+03:00

Le-a cules mama mea draga, pentru ziua mea de nastere ! sunt florile mele preferate. puternice ca si prezenta, dar firave. Se ofilesc daca sunt rupte din mediul lor natural. Macii nu cresc oriunde dar cand cresc undeva, pentru mine este o incantare deosebita!!

Asa ca i-am presat si i-am scanat sa va arat si voua. Sa aveti o vara frumoasa si sa nu uitati sa va bucurati de lucrurile marunte!

Multumesc, mama!

Pisica mea si ce stie ea

2011-06-10T21:22:00.001+03:00

DA, motanul meu este fascinant. Precum sunt toate pisicile dealtfel.

Sunt curioase, interesate de legile fizicii (absolut fascinate de miscare, caldura, lumina). Iubitoare. Si toti cei care aveti saua ti avut vreodata o pisica, stiti cat de mult va poate iubi animalutu... Atat cat stie. Al meu ma lasa sa dorm noaptea. merge la el in patut. Dar uneori vine si imi doarme pe plapuma. Cand lucrez la laptop vine sa doarma langa mine, in brate, pe laptop, langa laptop. Si cand vin acasa il gasesc dormind pe scaunul meu ^_^

Astazi am intrat in camera si era tot infoiat, cu creasta pe spate si cu o coada de 3ori mai stufoasa. Ma uit in jur, sa vad ce nu pare la locul lui... S-o fi speriat de vreun obiect care ar fi cazut, cautam detalii. Nimic. El mieuna scartait, se uita la mine si la geam. Am mers sa vad ce om rau o fi acolo de mi-a speriat matzucu.... Era pe gardu ce da in vecini o pisicuta. O mai vazusem prin zona. Sperioasa de ea. I-am pus mancare in geam si m-am dus in treaba mea. Cand revin in camera, asta mic iar infoiat tot... Ea in geam manca speriata. Cand m-a vazut a fugit.

Mi se pare foarte interesant ca pisicu meu nu stie sa socializeze deloc cu alte animale. A avut 5frati cu care impreuna cu parintii au locuit 2luni impreuna. Cu mine socializeaza fara hibe. As vrea sa il vad socializand si cu alte pisici... nu stiu. Ma simt vinovata parca il privez de la o viata pisiciasca cu pisici... isi reneaga neamul....

Aici video-ul cu pisica in geam

Am preferat sa va arat poze cu pisicu decat cu degetu meu dupa experienta cu blenderu.

Deget + Blender

2011-06-10T21:06:00.000+03:00

= suferinta

Sa imi explice cinva, cum este posibil sa porneasca un blender oprit fara sa il pornesc eu?... Faceam guacamole. Da, fiindca intre timp am invatat sa fac. Dupa ce am zdrobit o tura vroiam sa mai curat o ceapa si o rosie, si stiam ca voi refolosi blenderul, deci nu l-am scos din priza. In schimb trebuia curatat putin (in zona unde sunt lamele, exact!!!), si ca de obicei, cu degetele curate (fiindca ma spal meticulos inainte, in timp ce si dupa ce gatesc), cu indexul mai exact, am curatat putin interiorul. Cand am atins lama s-a pornit. S-a intamplat asa de repede si m-am speriat ingrozitor. Am vazut sange deci am decis ca degetu s-a dus. Nu il simteam deloc. Strangeam cu cealalta mana de deget sa nu mai sangereze si mi-era frica sa ma uti sa descopar ceva oroare.

Da, da, stiu. Prea multe detalii pentru un deget taiat. Vreau sa va dau un sfat.

Scoateti din priza blenderul!!!

indiferent daca il folositi sau nu, nu se stie cand porneste de nebun si taie tot ce-i iese in cale. degetul meu e ferfelitza dar e tot acolo, deci e ok. Pe langa asta am avut 'norocu' sa manevrez cu stanga situatia, deci nu va trebui sa ma incurce la desenat/pictat.

Dulceata de nuci verzi

2011-06-07T22:14:00.001+03:00

Bun. Zis si facut.

Acum doi ani am auzit de dulceata de nuci verzi dar habar nu aveam ce este, cum se face, de ce se face. Suficiente motive sa ma ambitionez sa fac. m-am dus la scoala (in curte avand un nuc) si am cules o plasuta de nuci. Mare mirarea ca am scos un singur borcan de gem (si inca jumatate) dar care s-au mancat in cel ami scurt timp.

Am spus ca fac din nou, si cum anul trecut aveam licenta si la anu disertatia, anul acesta parea oportun. Asa ca ne-am pus pe cules nuci. Pe parcurs m-am gandit sa fac poze si sa postez, deoarece pe internet am observat ca este aceeasi reteta repetata dar cu prea putine indicatii.

Aici aveam nucile culese (asta e de fapt tura doi care acum sta frumos in apa). Bun. Avem nevoie de nuci. Ce nuci? Nuci verzi. Nuci cu coaja moale. Nuci culese la sfarsitul lui mai, inceputul lui iunie, mai exact. Asta e treaba usoara, fiindca nuci gasim la tot pasul, cel putin in Cluj :D

Asadar ne apucam de curatat. Curatam toata partea verde. Partea verde se face maro daca interactioneaza cu aerul. Deci daca cureti si nuca devine maro instant, inseamna ca nu ai curatat cat trebe. Interior e alb sau usor verziu daca nu sunt foarte 'coapte'.

Urmeaza partea mai grea... nu ca ar fi grea, dar e nevoie de minutiozitate, atentie, si mai ales rabdare. Pentru un kilogram de nuci am stat 2ore doua persoane la curatat. Simpatic. dar nu chiar. la un moment dat nu mai vedeam bine.

Cel mai mare pacat este ca, desi am purtat doua seturi de manusi de cauciuc, tot mi s-au patat mainile (cam horror). Dar eu cred ca merita. De fapt, dupa ce am gustat dulceata pot sa spun: stiu ca merita!

Apoi, nucile, dragele de ele (miros fabulos), trebuie tinute in apa. Depinde de rabdarea voastra. Unele retete cer ca ele sa fie tinute in apa zile intregi, apoi in apa de var (cu reteta respectiva, nucile raman albe si dulceata deschisa la culoare). Alte retete spun ca ajung cateva dusuri cu apa rece pe parcurs a cateva ore. Eu am lasat in apa rece timp de doua zile. Aveti grija sa fie complet acoperite de apa, altfel nucile devin maro. Apa se schimba la interval de cateva ore (si se pune numa apa rece).

Urmeaza partea cea mai simpla, dar cea mai lunga (fiindca trebuie sa dai atentie oalei din 30in 30min sau mai des). Se fierbe apa (eu fac ochiometric, in functie de cate nuci am) la un kil, probabil vreo 3-4cani de apa, si juma de kil de zahar(sau un kil) si 300ml miere (dinaia nearomata, doar daca ati folosit prima varianta de zahar). Zeama de la o lamaie, putina sare de lamaie, putina scortisoara,zahar vanilat, si eu am pus si putina sare.... bun, toate astea fierb si cand clocoteste apa, se vor adauga nucile. (care au stat in prealabil 2zile in apa). Bun. Acum lasam la foc mic (dupa ce a dat un clocot) si amestecam din cand in cand.

Pe anumite site-uri citeam ca trebuie sa stea o jumatate de ora, altundeva 1 ora dar pe cele mai multe se precizeaza ca trebuie sa stea pana 'se leaga'. Acest se leaga nu e de domeniul meu si ma depaseste. Eu le-am tinut 4ore pe foc, pana cand lichidul a devenit gros precum mierea.

Mama a spus ca nu trebuie sa fiarba in exces, ca nu mai sunt bune nucile daca ajung la o culoare prea inchisa. Eu stiu ca mama nu ne-a facut niciodata gem de nuci verzi. Nu pot sti daca are sau nu dreptate.

Adevarul este ca eu niciodata nu am mancat ducleata de nuci verzi, pana acum 2ani cand m-am pus singura sa fac. Nu am termen de comparatie, dar stiu ca dulceata facuta de mine a placut tuturor celor care au gustat din ea. Si mie imi place la nebunie, altfel nu mai treceam odata prin chin :-)

Dupa ce s-a racit l-am pus in sfarsit in borcane. Dintr-un kil mi-au iesit 4borcane nu foarte mari, si un pahar plin care a ramas pentru a gusta si consuma rapid... Sincera sa fiu, nu dau mai mult de 2saptamani nici unui borcan :)

(O reteta ampla -de fapt 3- gasiti aici: retete dulceata nuci verzi, de la utilizatorul pe nume Ridhima)

Bun. Inca ceva. Cojile. Urmeaza a deveni lichior de nuci verzi. despre care inca nu stiu nimic dar este pusa o sticla plina cu alcool nerafinat si coji la macerat. Aflati mai multe dupa (Daca iese ceva).

Va multumesc pentru rabdare. Daca incercati, sper sa va iasa. Daca aveti sfaturi utile pentru viitor, nu exitati sa ma informati. Eu sunt noob in culinare :-)

Incalcitura!

2011-06-06T14:29:00.001+03:00

Sunt ofticata. Da, stiu sa ma oftic. Si ma oftic bine. Am 22 de ani (inca mai am, da :) si am observat sa lumea tinde nu aiba incredere in tineret. Sunt considerata fara experienta de viata. fiindca sunt tanara. sunt un copil in lumea adulta. Poate mi se pare, dar bine mi se pare ca de prea multe ori nu sunt luata in serios. Si apoi, cel mai ingrozitor lucru, sunt total depasita de tinerii de sub 20 de ani... total!!

Exact, sunt la varsta extrem de complicata. Cand nu esti acceptat in nici o tabara... Cand esti ignorat fiindca esti prea tanar sau prea batran. M-am ofticat pe lume!!

Complexe umane

2011-06-04T11:07:00.001+03:00

Oamenii sunt fiinte foarte complexe si extrem de sofisticati. Astazi se cearta, maine se iarta, iarasi se cearta. Ma intriga certurile. Toti ne-am certat la un moment dat in viata. Unii mai mult altii mai putin. Dar cearta, acest conflict imens de orgolii, este permanenta pretutindeni, indiferent cat te chinui sa o eviti. Si pana la urma nu e bine nici sa dai pe tine toata vina ca sa eviti cearta, si sa iti ceri tu scuze. Fiindca pari amarat in ochii tai, sau poate chiar incepi sa crezi ca e vina ta. Dar nu e vina ta. Nici a ei, nici a lui. E ceva natural care vine din instinctu stupid.... de a fi alfa.

Motanul meu este alfa in casa (ma rog, camera mea :) si si-o cam ia in cap, dar e un adorabil. Il mai cert uneori numai fiindca poate provoca stricaciuni, dar se invata repede. Este curios si fascinat de legile fizicii :) Iar pe mine ma fascineaza modul lui calm de a reactiona cand este certat. Precum un om care habar nu are de ce este certat.....

Trebuie sa invatam sa lasam de la noi. Sa analizam o situatie bine inainte sa tragem concluzii pripite. Am patit de prea multe ori sa fiu acuzata pe nedrept. Si la randul meu am patit sa acuz pe nedrept. Cel mai important insa, este sa iti chiar dai seama cand gresesti.... Sa recunosti ca ai gresit si sa ceri iertarea celui pe care l-ai ranit.

Am pus poze (nu sunt chiar noi) cu motanelul meu, fiindca este prea frumusel sa nu il fac vedeta :P

Hai sa incercam sa fim mai buni, si mai intelegatori. Fiindca cearta creeaza numai tensiune si stres si imbatranim prematur :)

101 De Metri Frigaruie!

2011-05-28T21:09:00.000+03:00

A venit si ziua cu pricina. Desi, bloggeri harnici, ieri pe data de 27 mai ne-am adunat cu gramada in bucataria din Cantina Primariei de la Someseni. S-au spalat legume, s-au taiat, s-a despicat carnea in bucati potrivite si s-au asezat pe tepus.

Astazi , 28 mai, de dimineata s-a strans lumea pe la 11 pe Kogalniceanu (unii mai devreme, altii mai tarziu) sub indrumarea lui Adrian Hadean. Ne-am pus pe treaba si buna treaba am facut. Norocul nostru cu teii si alti copaci care ne-au purtat umbra, sa nu murim in arsita soarelui... caci focul ne-a rumenit bine obrajii. Lumea a fost, s-a incantat, ne-au laudat si au mancat, speram ca pe saturate. Parerea mea este ca am facut echipa buna si lucrurile sper ca au decurs conform planului Domnului Adrian Hadean :)

Stire calda gasim aici la CityNews, dar si la alti bloggeri participanti care probabil imediat se pun pe scris, daca nu au scris deja :)

Si aici vedeti un video scurt si la subiect, cu Bucatarul Sef Adrian Hadean inspectand focul.

Multumim Sponsorilor (Agricola Bacău,CSI, Italinox, bauMax, Primăria Pericei (ceapa, știți?) și AlSet.) si tuturor celor care au participat!

La sfarsit au reusit si bloggerii sa guste din Marea Minune. Unii au mancat doar paine cu ceapa ^_^ Nu stiu cine a adus o dulceata de ceapa.... nu vazusem in viata mea, dar a fost extrem de delicioasa!! Sa fiti iubiti si sa fim sanatosi!

Mai multe poze Gasiti pe facebook:

Acestia am fost, mai mult sau mai putin :) in frunte cu Adi Hadean

Florica și Zicu de la TVDece, Lorand Minyo, Ruben Kislaki, Groparu,Anda Călinici, Dan Ciulea, Alex Ursa, Daniel Rus, Dragos Mone, Bogdan Besliu, Vlad Cucu, Alexandra Craciun și colegele ei de la de la Urban Gourmet, Cristian Gog, Sanda, Mironeasca, Ania , Adriana, Mihaela, Alex Bartiș, Andrei Aroneț,Marian Hurducaș, Raluca Crisan, Lush, @Mariuspan, Robert, Maria Eftimie, Andrei Palatkas, Nicu Bendea (dragul de el, pe ultima sută de metri dar decisiv), Vlad ilariantu‘, Doru Pușcaș, LaideePurpl, Alma, Zăineasca, Stil masculin, Robintel, Gaben, Injineru, Dan Oltean (paginadesport.info),Psaico.

Mitsouri with the jellyfish

2011-05-27T12:06:00.000+03:00

My kitten always joins me when i'm at my notebook.... he likes the warmth of it, i guess. But sometimes also the videos that i watch. I dislike it when he distracts me from my work.

p.s. go on youtube for more details.

Un Lucru

2011-05-25T22:22:00.001+03:00

Unul dintre lucrurile care imi plac prea putin.... adica deloc.... adica dintre cele pe care le detest, este atunci cand cineva te contrazice si e super sigur pe ce zice, dar iti da 0 argumente. Adica zero. Adica tu (respectiv eu) trebuie sa dai crezare unor spuse care contrazic pe baza a seriozitatii cu care au fost exprimate? O_O

Seriozitatea nu e un argument si nu ma vei convinge de nimic in felul asta. Da-mi un motiv sa te cred. smack!

New Chance!

2011-05-23T21:54:00.000+03:00

NEW CHANCE

New Chance! New Studio.

Vreau sa ii anunt pe cei si cele care sunt din Cluj Napoca si isi doresc sa fie sanatosi si frumosi!

Se va deschide New Chance - studio power yoga & sport. Daca vrei sa fi frumos, se poate. Dar daca vrei sa fi si frumos si sanatos, ai nevoie de o minte relaxata si fara stres. Daca iti doresti sa vezi alternativa unei sali de sport, un loc in care se poate, vino la NewChance.

A fost decis – zilele portilor deschise – iunie: 7, 8, 9, 10 free Power Yoga si Yogilates de la ora 9 dimineata, in 8, 9 free alte 2 clase in forta.

Daca vreti sa va oferiti trupului si mintii o sansa noua, ofera-i sansa New Chance.

Cursuri de nutritie, Power Yoga, Yogilates, Fitbox, Piloxing, Balet, TaiChi, TaeBo, si multe altele plus sauna & sucuri naturale :-)

mai multe informatii despre cursuri AICI: INFO CURSURI NEW CHANCE

si aici informatii suplimentare!

De ce suntem gunoieri?

2011-05-17T22:27:00.000+03:00

Tara noastra este plina de gunoaie. Acest lucru nu este deloc o noutate si stim cu totii prea bine cat de greu este sa gasesti un trotuar curat, daramite o zona de iarba verde fara pungi , gunoaie de plastic, pet-uri de pastic , s. a.

Lumea arunca in strada ca intr-o groapa de gunoi. Am vazut sa arunce pe jos mizerii chiar daca era foarte aproape un cos de gunoi. Dar nu vreau sa laud cosurile de gunoi fiindca am gasit si strazi care sunt lipsite cu desavarsire de asemenea recipiente. Deci unde este pana la urma problema? Este de vina statul fiindca nu ne aprovizioneaza cu destule cosuri de gunoi, nu e bun sistemul? Sau sunt romanii atata de ignoranti si nepasatori incat prefere sa ne inece in gunoi decat sa isi 'piarda' un minut in care sa gaseasca o solutie mai buna pentru gunoiul detinut. Nici nu mai precizez de locuri sfinte unde oamenii isi duc ilegal(?) gunoaiele (paduri sau zone de dealuri afara din oras), cum ar fi de exemplu mobila (ca sa nu plateasca taxa de transport la groapa de gunoi?) sau alte lucruri carora nu le mai gasesc intrebuintari.

Se tot fac proiecte pentru constientizare... concepte bune. rezultate ...?? prea vagi. Am fost de doua ori in Germania in anii precedenti si eram uimita de cat de curate erau orasele. Ma gandeam ca se poate manca de pe jos, atata de bine arata totul... Ei bine. Poate daca ar pune si la noi amenzi imense pentru orice 'fleac' aruncat pe jos... poate atunci incep oamenii sa se gandeasca mai bine. Sau cui ii pasa si vede, sa nu ramana indiferent. Ceea ce e si mai important cred ca e sa primeasca copii din scoli o educatie pentru protectia mediului inconjurator. Noi mergeam cu cercetasii des sa culegem gunoaiele Sighisorenilor. Mi-e jena de cum arata tara noastra. Voua nu?

Motanul Fara Nume

2011-05-11T20:59:00.000+03:00

Motanul nostru fara nume este vioi si sanatos. Dar mai este si fotogenic. M-am plictisit sa ii fac tone de poze cu mobilu, asa ca am pus mana pe un aparat (caci eu personal nu posed asemenea creatie). Asta este rezultatul.

Din pacate inca nu are nume :( sper sa il numim curand. Daca aveti inspiratie puteti sa propuneti :-)

Si da, stim ca pozele cu pisici sunt cliseu, dar trebuie sa recunoasteti, motanul nostru fara nume e adorabil.

se va face FRIGARUIA

2011-05-11T18:58:00.001+03:00

Da, ati inteles bine. Nu o oarecare frigaruie. Ci acea Frigaruie! Acea Frigaruie Imensa. Record in lungime. 100metrii de frigaruie.

Deci Bloggerii vor face repaus de la monitor si tastatura, si vor 'monta' frigaruia in toata lungimea sa!

Anume: Lorand Minyo, Ruben Kislaki, Groparu, Anda Călinici, Dan Ciulea, Alex Ursa, Daniel Rus, Dragos Mone , Bogdan Besliu, Vlad Cucu, Florica&Zicu (TVDece), Alexandra Craciun (Urban Gourmet), Cristian Gog, Sanda, Mironeasca.com , Adriana, Mihaela , Alex Bartiș, Andrei Aroneț, Marian Hurducaș, Raluca Crisan, Lush, @Mariuspan, Robert, Maria Eftimie (subsemnata), Andrei Palatkas, Vlad ilariantu‘, Doru Pușcaș, LaideePurpl, Alma.ro , Zăineasca, Psaico.

Desigur, in frunte cu bucatarul nostru clujean, Adrian Hadean !

Detalii pe afis sau pe blogul domnului bucatar sef!

My Brutal Little Heart

2011-05-10T16:10:00.000+03:00

Nu mai ascult muzica. Acum ascultam doar ciripit de pasari si mieunatul pisoiului nou <3 pe care il ador... si da, pierd ore intregi jucandu-ma cu el! E mic si are nevoie de atentie (avea 5frati cu care se juca intruna inainte).

De fapt, sa spun drept, e cam dependent si nu ma lasa sa desenez. se tot uita mirat si se joaca cu creioanele. In clipa asta doarme in poala mea... pufosenia!

Brutal Hearts

My new tomkitten :)

2011-05-09T18:39:00.000+03:00

He still hasn't got a name yet ... ...

yoga versus jesus

2011-05-05T14:42:00.000+03:00

Nu luati titlul in serios. Dar exista oameni pentru care nimic nu este mai important decat sa isi auto-induca o stare de siguranta in interiorul doctrinei pe care o imbratiseaza. Dau un exemplu concret, dar nu vreau sa ii fac reclama. voi da cateva citate.

"Unul dintre cele mai populare și atrăgătoare curente actuale este yoga. Oamenii fug de clasic și palpabil și vor ceva mistic, oriental chiar. Problema e că nu știu ce își doresc… iar misticul poate fi întâlnit extrem de bine în Dumnezeu, nu în shortcut-uri care nu duc nicăieri."

Asa incepe postarea lui. apoi da doua argumente (nu mi-am dat bine seama daca erau pro sau contra), adauga citate din a sa sfanta scriptura si voilà, finalul textului:

"Oricum, pacea, liniștea și relaxarea, nu o vei căpăta prin yoga. Aceste lucruri sunt promise de către Dumnezeu și doar El le poate da, iar calea prin care acestea pătrund în viața ta, este relația personală cu Dumnezeu! Hai să nu mai căutăm mijloace externe de unde să primim pacea și relaxarea, ci să revenim la ceea ce a fost dintotdeauna, în Eden, Adam și Dumnezeu… – noi, în camera noastră, în rugăciune înaintea lui Dumnezeu!"
Cine e capabil sa hotarasca asemenea lucruri? Da, bine, ai dreptate, este evident ca individul este un fanatic, probabil student la teologie (are ca referinte la baza multe texte religioase). Ceea ce ma intriga pe mine la toate lucrurile duse la extrema, este ca acestea incep sa se contrazica. I-am lasat un comment, fiindca lipsa lui totala de incredere in orice altceva afara de ceea ce stie/face nu ii permite sa incerce si sa vada cu ochii lui. Am primit si raspuns:

Citind pe blogul baiatului vezi ca nu vorbeste in nestire. Dar conceptiile extreme sunt daunatoare. inclusiv pentru societate. In fine, in raspunsul dat, mi-a recunoscut ca in yoga exista conexiuni spirituale (desi eu nu cred ca este acelas lucru spiritual cu religios - religios este bisericesc si tine de lumea materiala, spiritual in schimb este tot ceea ce depaseste lumea materiala - dexul ma aproba ). Deci daca admite ca exista alte zeitati capabile sa spiritualizeze pe lume, ce inseamna asta pentru zeitatea adevarata de care tot vorbeste?

Nu vreau sa vorbesc de rau ca nu e treaba mea ce fac oamenii prea religiosi cu viata lor.

Dar eu nu cred ca exista zei rai si/sau buni. Eu cred ca exista o forta energetica, spirituala daca vreti,

care ne completeaza existenta (pentru detalii sunati-mi avocatul). Dar pe langa ceea ce cred, stiu.

Stiu ca power yoga nu este nici o blasfemie, ci o forma exceptionala de a te incarca cu energie pozitiva.

cine in schimb e curios de autorul textului Apologie actuală – contra yoga

go ahead

om nom easter breakfast

2011-05-03T17:10:00.000+03:00

om nom nom nom nom nom

I brought some food alive...

Sighisoara 1999

2011-05-01T15:54:00.000+03:00

Sunt intrebata adesea cum este sa cresti/sa copilaresti in Sighisoara. Mi-au venit in cap o serie de amintiri si m-am gandit sa ilustrez din ele.

Cea mai frumoasa amintire din copilaria mea este cu siguranta petrecuta la Sighisoara, oras in care am copilarit. Orasul in care am crescut. Mergeam la scoala din cetate, scoala germana (limba materna). Am o multime de amintiri din copilarie dar momentan una anume vreau sa o povestesc.

Era iarna. Tarziu in 1999. Eram in clasa a 5a :) Urma sa avem o serbare in ziua respectiva. Serbarea presupunea ca sa fim imbracati intr-un fel anume. Bluza alba si fusta neagra obligatoriu pentru fete. Eu detestam sa port fuste. Si in ziua de azi ma simt ciudat cand port. Poate fi si acesta un motiv pentru care imi amintesc perfect inceputul acelei zi. Dar poate si fiindca ninsese toata noaptea. Se depusese o zapada mare, alba si pufoasa. Trebuia sa fim la ora 7la scoala, probabil ca sa repetam piesa de serbare...

Am pornit de acasa. In general ajungeam in vreo 15minute sus in cetate. Dar dimineata aceea era magica. Era 6si jumatate dimineata. Pustiu. Nici un om nu se zarea pe strazi. Zapada cuprindea o nuanta albastruie din cauza lunii... Si era neatinsa. Neatinsa!!! era un covor imens, pufos, proaspat. Mirosea imbatator! a curat. a frumos. Nu pot sa descriu in cuvinte sentimentul pe care mi l-a dat atmosfera respectiva. Nu stiu daca iti poti imagina cum ar fi sa ai 11ani din nou, sa fi singur intr-o liniste deplina, noaptea (stiu ca nu era noapte dar era bezna), intr-o zapada neatinsa. Am urcat scarile cu cea mai mare placere, si am savurat drumul incat timpul s-a dilatat. A fost, probabil, prima mea traire estetica (cel putin de care imi pot aminti :)

Ilustratie realizata in Adobe Photoshop (via tableta grafica wacom) - durata schitei ~1h

Inspiratie: Daria Splace

Planeta Avocado.

2011-04-17T23:15:00.001+03:00

Aflând că este sănătos şi bun, ne-am gândit să cumpărăm Avocado.

Dar în loc să ne documentăm înainte, ne-am crezut deştepţi, l-am curăţat apoi l-am gustat. Nearomat şi puţin cauciucat, am presupus că nu este copt şi l-am tăiat în două. ceea ce am descoperit este că are texturi interesante.

Aşa că m-am pus la fotografiat.

Dezamagitor.

2011-04-17T22:08:00.000+03:00

Pe lângă societatea consumerista care am ajuns să fim, şi suntem, mă dezamăgeşte ţara noastră tot mai tare. Dar nu fiindcă aş caută eu să fiu dezamăgită. Nu aş spune că sunt ignorantă, fiindcă îmi fac arareori timp să văd ce se mai întâmplă în lume, dar nu utilizez televizor, ziare sau ştiri pentru a citi despre penibilităţi mondene şi politice. Sunt pur şi simplu detaşată de toată prostia care ne înconjoară. Mai bine spus, mă feresc de oameni proşti.

Dar cum nu este nevoie să întâlneşti oameni proşti pentru a-ţi da seama că lucrurile nu merg prea bine, am observat şi eu o gaură mare în universul pe care încercam să îl întregesc. Am descoperit lucruri fenomenale care la noi nu se întâmplă. Ba mai mult (sau puţin), nici măcar nu se cunosc. Sunt convinsă că peste tot în lume există lucruri obscure, dar la noi lipsesc anumite aspecte importante. Pentru copii şi viitor. Lipsesc îndrumătorii. Degeaba există consilieri/ psihologi în şcoli, care primesc elevii la o poveste, la un test de inteligenţă sau de personalitate. Un copil nu poate să ştie ce vrea de la viaţă, până nu cunoaşte toate lucrurile pe care le poate face în viaţă. Mă întristează enorm de mult acest lucru. Văd mulţi oameni seci cu interese meschine. Părinţii săracii fireşte vor dori ceva bun pentru copilul lor, şi îl vor îndruma să facă o şcoală bună, să aibe o meserie bănoasă. Dar cu fericirea cum rămâne?

Mi-aş dori să pot contribui pentru copii, pentru un viitor mai bun. De unde să începem?

My small online portfolio!

2011-04-13T16:39:00.000+03:00

Enjoy, on carbonmade:

http://marryinchains.carbonmade.com/ .

Both digital and traditional art.

Chocolate

2011-04-04T21:31:00.000+03:00

Am gasit un motan cu blanita superba ciocolatie pe strada Muncitorilor (cluj napoca). Foarte prietenos si jucaus. Fiind racit (ii curgea nasucul si stranuta) l-am dus la veterinar unde mi-au spus ca ar trebui sa il tin 3zile in casa cat dureaza tratamentul. Am presupus ca locuia la casa, fiindca interactioneaza foarte bine cu oamenii. Sper sa ii gasesc stapanii initiali daca exista, desi nu avea zgarda. Va rog ajutati-ma sa il plasez, poate isi va gasi o locuinta, ar fi pacat sa il las inapoi in strada. L-as tine eu dar nu pot fiindca nu locuiesc singura in casa si nu toti colegii mei sunt animal-friendly :(

persoana de contact: Eftimie Maria. mariaeftimie@ymail.com , mobil: 0722488256

Minou still missing

2011-03-21T21:30:00.000+02:00

Asadar au trecut 5luni de cand a disparut Minou (mai degraba 6luni, dar inca nu imi vine sa cred :( ... mi-e dor de el)!!

A aparut in geamul meu acum un an, si nu a mai vrut sa plece. L-am adoptat, l-am iubit, ne-am jucat, a mancat numai bunataturi in fiecare zi si era liber sa zburde prin zona. Extrem de prietenos cu toti oamenii (cunoscand bunatate la noi in casa), se intindea in strada pe burta cand treceau vecini pe care ii stia. primea mici atentii de la tanti batranica care locuieste cateva case mai sus. De cateva ori s-a intamplat ca un cuplu sa se opreasca si sa ii surprind din geam, ea jucandu-se cu Minou, iar el privind-o gales.... Ma intreb daca acum e la ei.

Il asteptam si il strigam din geam: "Minou!Minou" [a se citi minu'] si repede venea, stiind ca primeste mancare. Cand plecam de acasa ma conducea plin de sine pana jos in intersectie, de unde ii faceam semn sa se intoarca acasa. Cand ma intorceam de la scoala, venea fuguta si ma conducea inapoi spre casa si primea ceva bun. Era micut si slabut cand a venit prima data, era tinerel, presupun ca nu avea mai mult de 8luni. Apoi s-a implinit si s-a maturizat. Era adorabil si fantastic de frumos si sanatos. Toata lumea il iubea.

Intr-o seara ma intorceam de la scoala .... in mijlocul strazii zacea o pisica tigrata. Inima mi-a stat in loc si s-a facut un gol in mine. M-am apropiat rapid si am coborat de pe bicicleta. Nu era Minou. Era o biata pisica, lovita de o masina intr-o zona asa linistita??? Soferi incompetenti!! Cu sufletul zbuciumat am zburat cu bicicleta pana acasa, unde pe veranda ma astepta dragul de el. Sa fi fost acela un semn? Un semn ca si Minou urma sa plece? Nu stim daca a fost "adoptat" de cineva egoist care nu stia cat de bine o ducea, si acum este inchis in vreun apartament undeva, daca a fost lovit de o masina, omorat de un caine sau otravit. sau poate a fugit sa caute o parnetera de imperecheat si nu a mai stiut sa se intoarca?

Intr-o seara tarzie de octombrie, am iesit in geam cu pliculetul de whiskas deschis, a carui miros il simtea de la distante mari, si l-am strigat: Minou!! pissss pspspss! Minou!! MINOUUU!.... dar Minou nu a venit. I-am pus papica in vasul lui si l-am asteptat.... dar nu a venit. A doua zi i-am curatat vasul din care mancarea a fost furata de ceva pisici din cartier, i-am pus un plic nou si l-am strigat.... da nu a venit... Apoi au urmat seri in care i-am simtit lipsa, si l-am asteptat cu papica... L-am strigat in fiecare seara, sperand ca ma aude. Am inceput sa ma plimb prin tot cartierul cu bicicleta si sa il caut, sa il strig, in zadar.

Mi-e tare dor de el, inca. Sper ca este bine, oriunde ar fi, ca mananca sanatos si ca primeste la fel de multa afectiune ca in vremurile cand ne lumina ziua aparand in geamul nostru...

flowers for girls

2011-03-19T20:52:00.000+02:00

WHITE DOVE

Since I always recieved flowers only from my dad (birthday, women's day, etc.) I assumed that is a way things happen. I never expected to recieve flowers from a man. But my man surprised me and brought me several days flowers to celebrate our relationship and the beginning of spring. The white roses were the most lovely of them so I had to take pictures :) macro shots <3

Cotton Skin

2011-03-19T13:38:00.000+02:00

Skin has to be that element which connects us to the world.

The border, the verge between ourselfs and the foreing world, but also the conduct to exploration and phisical knowledge, experience. It is fragile, but one of the most protective parts of our bodies. Tough but soft, durable but flexible. Being foldable it creates different forms and its amazing textures can help form delightfull macro compositions.

The light feeling on our fingertips when it touches other objects, other skin. Some may not consider it at all. Some tend to forget the small things they can sense, lured into this maniac world of technologies and shallow communication.

Try and sense those little energies flowing from and into your skin. Let the bad thoughts out and some good vibe in.

The pictures are some macro shots of some skin from a palm.

Blog saracacios!

2011-01-17T12:56:00.000+02:00

Am realizat ca productivitatea mea lipseste cu desavarsire pe blogul acesta. Cum ar fi sa avem mai putina vorbareala, si mai multa grafica? sunt curioasa daca lumea care ma urmareste prefera sa vada imagini sau sa citeasca text.

Tu fara tine.

2010-12-22T14:02:00.000+02:00

V-o prezint pe Cristina.

Cristina este fata de la scara 3 care are un catelus schnauzer gri pe care il plimba domesticeste in fiecare dimineata la ora 8. Cristina merge la scoala in fiecare zi si la plimbari cu prietenii in fiecare weekend. Deseneaza, asculta muzica si citeste in timpul liber. Are parul lung, blond, uneori e cret, alteori intins. Se imbraca de la zara, casual, hipstereste. Poarta ochelari, dar nu de vedere.

Ce ar vrea cineva care o cunoaste pe Cristina ca aceasta sa scrie despre ea la Profile Information pe facebook? Ea ar scrie ceva unic, care o defineste, un mic eseu despre frumusetea ei unica si originala. Desigur are deja pe profil poze cu toti prietenii ei, un album special pentru catelusul ei simpatic si altul in care are poze facute in studio, imbracata diferit si asezata in pozitii speciale.

Cristina este Bianca, Mara, Ana, Sofia si multe alte fete pe care le cunoastem cu totii. Desigur ele sunt total diferite, fiecare originala in felul ei propriu, au date de nastere diferite, parinti diferiti, adrese diferite, merg la scoli diferite.

Dar odata ce nu se mai asociaza cu nimic din jur sunt pierdute. Daca ar fi private de iesirile cu prietenii, de hainele grozave de la zara, de placa de intins parul, toata trusa de machiaj si banii din portofel, Cristina nu ar mai exista. Nici Bianca, nici Alexandra, nici Ioana...

Ce ne defineste, daca nu obiectele pe care le detinem, oamenii pe care ii cunoastem? Sa fie vasta experienta acumulata, multimea de cunostinte si extraordinarele amintiri? Odata ce ati dezvelit-o pe Cristina de toate cele materiale, o sa gasiti o Cristina nesigura, timida, balbaita, o Cristina fara personalitate, originalitate si ce tacam mai vreti sa adaugati.

humans can be pretty damn hollow

what if...

2010-12-20T15:15:00.000+02:00

Cum ar fi daca nici un film nu ar avea final, nici o carte nu ar avea capitol de incheiere, nici o cina nu ar avea desert, nici o partida orgasm, nici o pasare glas sa cante, nici o iarna zapada, nici o persoana prieteni, nici un caine stapan, nici o casa acoperis.

atunci cand iti vei putea imagina vei sti cum s-ar simti inima mea fara dragostea ta.

da, e melodramatic, si scarbos de romantic. dar e greu de descris...

cum sa iubesti

2010-11-28T23:04:00.000+02:00

si cum sa mori fara dragostea implinita.

the perfect antidote

2010-11-17T09:21:00.000+02:00

You're about as convincing as the safety
on a loaded gun.
And about as thrilling as
Russian Roulette.
You're begging for a trigger
to escape your troubled head.

Its like watching a car crash
From a window that I cant break.
You're falling down again
Tripping over tangled thoughts inside your head
That you cant pray away.
Well if you agree to be the patient,
I'll be the best damn doctor you've ever had.
I prescribe the perfect antidote..

Love.

Dont scream too hard lovely.
You're going to lose your voice.
For your throats sake,
Use a whisper and save
Some of your precious breath for words that
Deserve to be said.

You're a terrible liar,
With a knack for telling me you're fine.
I can see deeper than that.
I dont understand how someone can have so much to say
and just not speak a word.
Much less a sentence.
We're all listening now..
Deep down I know thats what you wanted.

it's hard to pose

2010-09-07T14:17:00.000+03:00

to pose

it's such a hard thing to do

when you know there is one issue

it is your face

staring with disgrace

and your knees

red with shame or sympathy

lips that once were red

now wiped

everyone knows you are a cunt

stop. crop.

2010-08-08T08:42:00.000+03:00

Editam pasaje din vietile noastre fara sa bagam de seama. caci nu ne incarcam capsorul cu lucruri ne semnificative. Ne abordam memoria prin functia afectiva.

Daca viata mea ar fi fost un labirint, eu as fi fost mereu la start si tu mereu la sfarsit.

suicidal.

2010-07-18T19:55:00.001+03:00

MITURI DESPRE SUICID (de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7583267-moartea-madalinei-manole-nu-este-nici-curajoasa-dar-nici-lasa.htm?cfnl )

Mitul: Oamenii care vorbesc despre sinucidere nu vorbesc cu adevarat serios si e putin probabil ca sa se sinucida.
Faptele: Se intampla frecvent ca oamenii care se sinucid sa marturiseasca cuiva ca nu mai au pentru ce trai sau ca nu mai au niciun viitor. E posibil ca unii chiar sa spuna ca ar dori sa moara. E posibil ca oamenii sa vorbeasca despre suicid pentru a obtine atentia de care au nevoie, dar e foarte important ca oricine vorbeste despre sinucidere sa fie luat foarte in serios.

Mitul: Odata ce o persoana a avut o tentativa serioasa de suicid, e putin probabil ca acea persoana sa mai incerce si a doua oara sa se sinucida.
Faptele: Cei care au incercat sa se sinucida odata sunt de 100 de ori mai predispusi decat populatia in general sa incerce din nou. Aproximativ patru din 10 oameni care au murit prin suicid au mai avut tentative de suicid anterioare.

Mitul: Daca o persoana are intentii serioase de a se sinucide, atunci tu nu poti face nimic.
Faptele: Ideile suicidare sunt adesea doar o stare temporara. Daca cineva poate avea un tonus scazut si poate fi stresat pentru o perioada consistenta de timp, adevarata criza suicidara poate dura putin. Oferirea de ajutor adecvat si suport emotional la timp poate reduce riscul de suicid al celor care experimenteaza stari de nefericire profunda.

Mitul: Sa vorbesti despre sinucidere e o ideea proasta pentru ca poti da cuiva idei sa incerce.
Faptele: Cand cineva are idei suicidare de obicei nu doreste sa-i ingrijoreze sau inspaimante pe cei din jur asa ca nu vorbeste despre intentiile sale. Intrebandu-i direct despre suicid le dati permisiunea sa va vorbeasca despre cum se simt. Oamenii care au trecut printr-o astfel de criza spun frecvent ca a fost o imensa usurare pentru ei sa poata vorbi despre ideile lor suicidare. Odata ce cineva incepe sa-si exploreze si sa vorbeasca despre sentimentele si temerile lui/ei sansa de a descoperi si alte alternative la suicid creste.

Mitul: Oamenii care ameninta ca se sinucid doar cauta atentie si nu trebuie luati prea in serios.
Faptele: Astfel de oameni vorbesc despre gandurile lor doar pentru ca in acest fel solicita ajutor. Reactia apropiatilor ca si oferirea atentiei de care aceste persoane au nevoie le poate salva viata. O tentativa de suicid trebuie intotdeauna sa fie luata in serios.

Mitul: Oamenii cu idei suicidare vor sa moara.
Faptele: Oamenii cu idei suicidare nu vor in realitate sa moara, ei de fapt nu isi mai doresc sa traiasca viata pe care o au. Oferirea de suport emotional si discutarea diferitelor optiuni ii poate ajuta pe acesti oameni sa depaseasca faza suicidara.

sens

2010-07-16T20:28:00.001+03:00

sens unic insa fara sens. totul merge la fundul apei mai devreme sau mai tarziu.

ne luptam toata viata sa fim mai buni, incercam si ne dam silinta sa facem lucruri care trebuie facute iar motivatia noastra zace de cele mai multe ori in recunostinta celorlalti. dar cand lupta asta continua este pentru fiecare individ in parte un apriga, cum sa ne asteptam ca cei din jur sa observe straduinta noastra? cum sa ceri recunostinta cand uiti sa oferi... si ne tot invartim in cercuri vicioase dar parca nimic nu duce undeva. nu vad nimic concret.

dezamagire pe plan sentimental/educational si profesional

de prea multe ori ma concentrez prea mult pe destinatie si uit sa savurez calatoria. ceea ce strica totul de cele mai multe ori. iar acum cand privesc viata in mare, nu pot sa vad nici o destinatie. parca nu mai exista nimic.

http://www.youtube.com/watch?v=lwD1vQ_Gw2A&a=fhMU3vQQdDU&playnext_from=ML

Da dar nu

2010-07-04T15:35:00.000+03:00

Atata e de greu in ziua de astazi sa fi sincer.

ca oamenii o cer, dar nu sunt sinceri cand fac asta, iar tu le dai pe fata tot si se oftica. apoi iti dai seama ca desi ti-au cerut-o nu au vrut-o.

all for nothing

2010-06-22T20:06:00.001+03:00

când a fost ultima dată cu sinceritate?

când stăteaţi noaptea amândoi întinşi în pat uneori fără să vă vorbiţi dar nu fără să comunicaţi. întinşi uneori şi vorbind încât adormeaţi şi nu mai ştiaţi ce ziceţi, căci deja visaţi şi vă împărtăşeaţi din vise fără să vă daţi seama. Să te ia sincer de mână şi să nu trebuiască vreo explicaţie a gestului. să simţi o îmbrăţişare caldă care să nu fi fost provocată de vreun eveniment exterior. să te sărute cald pe obraz şi să simţi că îţi iau foc până şi urechiile de emoţie.

vai, dar mai este acuma sinceritate în gesturi şi în fapte? ne pierdem în lucruri abstracte, ne risipim energiile în lucruri infirme, şi ne stresăm, ne frustrăm, apoi ne mirăm că nimic nu funcţionează cum vrem. luptăm pentru viaţă, asta este scuza noastră. dar de fapt luptăm pentru lucruri materiale.

m-am săturat să depind de societate. de ce să mi se spună cum să trăiesc. să fac o facultate să mă căsătoresc şi să fac copiii, să îmi rezolv un loc de muncă bun. asta e important? da. să urmăresc clişee e important. pentru cine? eu ştiu că nu mă vor face fericit toate aceste lucruri. eu ştiu că am în mine tot ce mă poate împlini. şi când zice cineva "lighten up" ar trebui să îl auzim, nu să ne prefacem că vorbeşte baliverne.

Mi-e tare dor de lucrurile sincere şi pure. lucruri pe care încă le ştiam în adolescenţă. dar adulţii au un mod interesant de a ne suprima dorinţele şi visele cele mai pure. ca să devenim cineva. Noi suntem cu toţii cineva, de când ne naştem, iar identitatea pe care ne-o formăm nu trebuie să aibă de-a face cu bani din portofel sau maşinile din garaj. căci lucrurile acestea nu le iei cu tine în mormânt.

cu toţii murim. dar lumea tinde să uite. şi atunci când uită, nu te mai ia nimeni de mână, căci toţi sunt egoişti în lupta asta pentru "supravieţuire". de atâtea ori am auzit de scuza aceasta patetică (legea junglei, my ass). murim cu toţii singuri şi săraci. cum ne naştem, goi şi speriaţi, aşa plecăm înapoi.

şi atunci cum îmi ceri să nu iubesc? când doar atâta am de luat cu mine după ce mor...

"the best things in life aren't things"

WORKhome

2010-06-11T01:16:00.001+03:00

progress 89% finished...

un celibatar fericit.

2010-06-08T16:17:00.000+03:00

Am descoperit că dacă nu îţi pune nimeni piedică, nu te împiedici.

Văd în jurul meu oameni care se tem. Se tem sa fie singuri. Iar teama lor este atâta de mare încât le întunecă mintea si le bruiază gândirea. Fac lucruri iraţionale şi spun că dragostea îi împinge la aceste nebunii. Aiurea. Este frica aceea care îi conduce la acte anormale.

Şi se sufocă unii pe alţii, se calcă în picioare, se trag în jos în loc să se ajute să ajungă mai sus. Inevitabil se mulţumesc cu puţin. Şi pentru ce? doar să nu fie singuri.

Clar că avem nevoie de oameni în jurul nostru. Suntem fără îndoială fiinţe sociabile, altfel nu dezvoltam limbajul şi scrisul. Există însă o concepţie eronată care mă intrigă. Şi anume cea conform căreia dacă eşti singur eşti trist. Dar eu cred ca la fel de trist poţi să fi şi dacă eşti cu cineva. E sănătos să ai perioade de singurătate. Cunosc oameni care zboară din relaţie în relaţie şi în scurtul timp dintre relaţii se simt atâta de peirduţi ca şi cum s-ar afla singuri într-o pădure întunecoasă.

Am avut scurte discuţii despre personajul principal din filmul de scurt metraj Sputnik al dragei mele prietene Cristina. s-au exprimat păreri cum că acesta ar fi trist şi deprimat din cauza singurătăţii. Eu însă cred că asta îl definea, numindu-se singur "călător".

Sunt convinsă că prin alţii ajungi să te cunoşti, m-a învăţat asta experienţa dar şi cursul de antropologie pe care l-am frecventat. Dar sa fim oneşti, dacă nu iei o pauză în care să reflectezi asupra lucrurilor acumulate, la ce îţi foloseşte? dacă nu stai singur să analizezi puţin totul... Adica da, putem să trecem prin viaţă cum ne trece vântul prin păr. putem să fim ignoranţi şi fericiţi. dar putem la fel de bine sa fim conştienţi şi să ştim de ce suntem fericiţi, ce ne face fericiţi.

Când şi unde îţi dai seama într-o relaţie că aţi ajuns la blocaj? şi dacă îţi dai seama, ai curajul să schimbi ceva?

Normal că visez şi eu că există relaţii perfecte, unde se acceptă reciproc, şi se motivează reciproc evoluând încontinuu... doar că, încă nu am văzut asta.

Am văzut în schimb oameni excepţionali dar care nu puteau străluci la intensitatea la care ar fi putut, fiindcă soţia/iubita/logodnica îi umbreşte existenţa, într-un fel sau altul.

Vroiam să spun că oamenii ar trebui să fie mai puţin laşi şi mai mult încrezători în forţele lor proprii. Mă întristează să văd mereu cupluri eşuate dar care nu se despart din diverse motive nefondate.

Şi mi-aş dori să înceteze lumea să ne întrebe cât încă suntem atâta de tineri când ne vom căsători. Avem nevoie să interacţionăm, să ne facem prieteni, dar nu avem nevoie sa ne sufocăm.

the things i miss

2010-05-12T20:56:00.000+03:00

you telling me shush! when i was talking rabbish.

the nights we slept together and those moments when i could barely breathe because your strong arm was embracing me. and i felt protected.

when u screw me so tender but agressive and always grinding your teeth when cumming.

all those lovely things you felt but never told me, things that i could see in your eyes.

your voice.

your kiss and lips. your touch. even your wry smile.

the sweet red wine we drunk together. the cigarettes you smoked when I didn't need to.

your dark skin and darker room. the clumsy way you baked me pancakes.

i wish i wouldn't miss a thing.

hopeless miss you

fără titlu

2010-04-26T16:51:00.000+03:00

o gravură în ac rece.

primul tiraj.

2008

...desen...

2010-04-26T16:29:00.000+03:00

Mi-e dor să desenez după model.

e dificil să convingi pe cineva să stea degeaba câteva ore.

...era frumos la școală la atelier

ștreang înălțător

2010-04-26T15:51:00.000+03:00

(o scurtă poezie. nu ar trebui să aibe sens.

când simți cum te sufoci în fața cuiva fara motiv aparent,

nu prea poate exista ceva logic la mijloc)

din toamna tarzie 2009.

ștreang înălțător

am un ştreang înfăşurat în jurul pieptului

şi nu pot respira

fără să îţi simt privirea

fără să îmi reamintesc atingerea.

un ştreang în jurul gâtului, când eşti acolo

în faţa mea. iar eu nu pot respira.

nu pot formula

nimic concret, şi atunci caut cu privirea

un alt obiect

să mă recompun şi să mă adun

căci îmi doresc atât de mult să îţi spun....

ce simt acum.

(evident nu i-am spus niciodata)

"scrisoare" către Irina

2010-04-25T19:37:00.000+03:00

Ciudat cum lucrurile pe care le percepem undeva în subconștient nu dispar, ci se amplifică uneori și duc la consecințe irevocabile. Căci aveam să mă reîntâlnesc cu numărul 23 care călătorise cu mine în compartiment pe 22 august. Și aveam să aflăm multe lucruri interesante.

Fericirea

2010-04-25T17:02:00.000+03:00

fericirea

Stau aiurea în trenul spre Brașov și mă întreb unde se duc toți oamenii aceștia care îmi sunt colegi de călătorie preț de câteva ore, după care nu îi mai revăd niciodată. lor nu le pasă. probabil nici nu au observat că eu exist și anume cum exist, însa eu îi văd.

Fără să îmi doresc asta şi fără să o fac conştient, analizez fiecare mişcare, gest, expresie facială. mă fascinează oamenii. mereu a fost aşa. îmi amintesc când eram mică, nu aveam mulţi prieteni, oameni cu care să pierd vremea, dar îmi amintesc de o droaie de oameni şi de personalităţile pe care le afişau în anumite situaţii. demascarea oamenilor se face destul de uşor atâta timp cât ei nu vor nimic de la tine şi nu au intenţii ascunse prin diferite comportamente preluate.

la fel ca și lupul de stepa cred, stau de multe ori şi observ, fără să mă implic. sunt convinsă că şi comportamentul meu în societate trădează multe aspecte ale personalităţii mele, însă cum nimănui nu-i păsa şi nu este nimeni interesat să mă vadă şi să mă cunoască, mă pot comporta cât de natural, fără să intuiască măcar cineva cum îi citesc pe oamenii din jur. niciodată nu am mai avut impulsul de a scrie despre călătoriile mele sau oamenii care au participat la ele, poate şi fiindcă nu am avut niciodată ustensila ideală pentru asta.

este 22 august 2009, o zi de vară nu foarte călduroasă dar în acest compartiment de accelerat românesc, vagonul şase, locurile 21-26, cu geamurile şi uşa închise, aerul a fost deja inspirat şi expirat de către 5 persoane de vârste, sexe, gene biologice diferite.

atmosfera este una mocnită şi aerul devine încet încet irespirabil. de afară soarele rânjeşte la noi prin geamurile jegoase.

sunt prezentă la scena descrisă, de pe locul 22, pe 21,23 în faţa mea, şezând două fete tinere (~19ani). personalităţi diferite, dar între ele pare a fi o conexiune care depăşeşte orice legătură de natură fizică. 21 pare o persoană complexată, pare a avea anxietăţi diverse, în special legate de societate şi cu siguranță și de propria personalitate. 23, în schimb, pare conştientă de frumuseţea pe care o emană. ochii închişi la culoare sunt de o exprisivitate gravă, profunzi dar trişti. părul brun închis îi ajunge până la coate, şi străluceşte sănătos...

când opreşte trenul în câte o staţie, îmi opresc şi eu temporar analiză, căci mă inhibă liniştea care se aşterne în compartiment. în afară de tastele mele care se aud ţopăind zvelt dezvoltând compoziţii de litere formând cuvinte, se mai aude un foşnet de la careva personaj care şedea incomod, sau ronțaitul unui covrigel...

fetele îmi arată mai puţin decât aş fi vrut să dezvălui. simt că preţ de 3 minute cât e posibil să fi staţionat trenul m-am înroşit toată şi m-au luat transpiraţiile, gândindu-mă că poate numerele 21 şi 23 se întreabă ce manevrez eu la un laptop unde evident nu are legătură la internet. numerele 24 şi 26 cu siguranţă nu au întrebări de genul, stând pe locușoarele lor comod, cu fundurile lor greoaie de la prea multă mâncare nesănătoasă îndopată în ele, ei stau şi privesc pe geam la peisajele mai mult sau mai puţin pitoreşti care defilează în geamurile pline de pete şi urme transparente.

eu vreau să fiu fericită. ceilalţi oameni ce vor? ce caută? de ce se întâmplă ca un om după ce îşi îndeplineşte scopul, după ce găseşte fericirea, devine din nou nefericit, şi începe să caute ale lucruri în alte părţi? cum aş putea eu evita o asemenea situaţie? sunt multe întrebări care-mi sparg ciclul firesc al viselor mele fanteziste. 21 mi-a salvat viaţa când a deschis uşa, care îi era la îndemână. 23 citeşte travesti a lui cărtărescu.

am obosit de la universul încâlcit a lui Heffrey EUgenides creat în middlesex. mă doare spatele aşa că îmi voi continuă călătoria fără notebookul în faţă, mă voi plimba puţin pe culoar unde este aer şi îţi poţi destinde muşchii şi tendoanele membrelor inferioare.

care fericire?

multumesc, codin

2010-04-25T15:49:00.000+03:00

dacă vedem doar ce percep ochii multumită jocurilor de reflecții în lumină, nu vedem mare lucru...