20 decembrie 2011

omul fosforescent

Am terminat banda desenata cu mituri clujene. Mi-a luat mai mult decat am crezut. 
Dar este gata si sincer abia astept sa le vad si pe cele a colegilor mei :-)
Imi tot vine sa scriu cu un COMICS font

15 decembrie 2011

Alien cat

This little adorable thing is so small and has such big eyes it amazes me!

I just found some videos on my phone and thought of sharing them :) if I'll ever lose my data on my computer at least these will be saved.

12 decembrie 2011

Spoiler Alert

For those who don't know yet, there is a Comics Club in Cluj Napoca, sponsored by the German Culture Center. And we do comics. The second workshop that took place in the Kulturzentrum was held by artist Stefan Dinter from Stuttgart (Germany). In the last years workshop we learned about storyboard and page design with Isabel Kreiz. This year we learn about preparation of the artwork for printing.

Yes, printing, because we all work hard now to finish work for a comic book that will be published hopefully very soon. Urban Comics is its title and it is about CLUJ napoca. Yes. So here is what I am working on. But it's a little spoiler. I bet you can't guess who this character is.

Vielen dank am Deutsches Kulturzentrum Klausenburg! Thanks to the German Culture Center in Cluj!

soon more good news

1 noiembrie 2011

Nu am murit

Cine nu ma mai gaseste pe facebook vreau sa stie ca nu am murit. Facebooku mi-a dat bataie de cap in tulima perioada. Insa pe blog voi posta. Curand lucruri frumose, si o ilustratie noua. Cu putina speranta voi ramane la Cluj inca o vreme :)


30 octombrie 2011

Arta in spatiul artistic neconventional

Ce este Arta?

avem DEX "ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare."

Sau putem sa intelegem imaginea de ansamblu si sa ne gandim la arta ca tot: creatie artistica, idee, oameni, spatiu, lumina, sentiment, s.a.


Bun. Am fost instiintata de un eveniment curios, care avea loc vineri, 28octombrie2011. Mi-a fost prezentat ca si "inaugurarea spatiului de arta contemporana". Deja suna diferit de alte vernisaje la care asistasem de-a lungul vremii. Adevarul este ca nu stiam sigur cine ce expune, ce fel de lume se aduna. Nici macar locatia exacta. Am gasit. Am intrat. Prima reactie: curios ca ne-a deschis cineva usa. Un culoar, lume, agitatie, am mers mai departe. Un spatiu mai mult intim, desi populat. O atmosfera greu de descris.

Ajungand in ultima camera, fascinata de mobila prezenta (alta curiozitate), am ramas impresionata de proiectia unui acvariu cu pesti de pe tavan. Dar curiozitatea nu s-a mai abtinut si a rabufnit:
- Alexandra, spune-mi si mie, patul acesta este o instalatie diferita sau este toata camera cu totul? (era un pat dublu, cuvertat, insa erau ceva haine aruncate pe el)
- Tu, aici locuieste cineva. Unul dintre locatari imi este coleg la teatru.

Cand am auzit asta m-am stanjenit cumplit. Fiindca era un spatiu intim. Era mai mult decat un spatiu expozitional, era locuinta cuiva unde oameni dormeau, mancau, se schimbau, etc. M-am stanjenit, eram incaltata cu bocancii in dormitorul cuiva si nici macar nu m-am sters la intrare. A fost destul de puternica sentimentul acela iar analiza locului a fost realizata in sinea mea prin prisma acelui sentiment.


Intre timp am aflat si cine sunt artistii. Pe Sevan Szekeli l-am recunoscut din stilul sau pictural particular. Despre instalatii am fost instiintata ca apartin lui Andrei Marginean, despre care stiu ca inca nu are un site cu portofoliul dar voi updata cat de curand aflu ceva nou. 

 Andrei-Alexandru Marginean-Matean (sus, cel cu ghiozdanul)


Ce este un vernisaj? In general o deschidere oficiala a unei expozitii de arta. Dar nu numai. Cine participa la vernisaje? In special lumea din cadrul artistic (in romania din pacate 98% din cei ce participa la vernisaje/expozitii sunt... artisti). Am revazut multe chipuri vechi la acest eveniment. Dar si multe chipuri noi. Din punctul meu de vedere, aceasta expozitie a atins multe puncte. Am plecat satisfacuti din punct de vedere vizual si social. Fiindca socializarea sta la baza oricarui vernisaj. Nu exista vernisaj fara public. Si a fost mult public.

Unde este arta? Peste tot unde priveai o vedeai. Indiferent daca reflectata de catre o oglinda, proiectata sau agatata pe vre-un perete, compusa voit sau nu (nu am aflat) din obiectele 'participante'. Acesta a fost un vernisaj complex. Intrebarile pe care mi le pun sunt: "Daca este spatiu expozitional, este vizitabil precum alte spatii expozitionale, tinand cont ca locuiesc oameni intre acei pereti?" si "Vor mai urma asemenea evenimente?"

 La intrebarea daca decorul a fost voit si totul gandit pentru a aduce un fel de discomfort (lumea evita sa ramana in dormitor si se adunau pe culoar si in 'living') nu vreau sa mi se raspunda :)

Pentru mai multe poze de la eveniment: facebook.

Articol: Eftimie Maria
Imagini realizate cu ajutorul si aprobul frumoaselor:
Oana Andreea Cristurean (fotograf) in compania:
Raluca Cozma (fotograf)
Picturi: Sevan Szekeli
Instalatii: Andrei Marginean
Spatiu: Lucian Rad, Silviu Rusti

Cluj Napoca, Ferdinand 37

16 octombrie 2011

Kitty goes outside

We finally let our little big tomcat out. He made friends. He had fun. Came home dirty.

His thoughts on this: "yeeeey! i'm free!!!" always running away when I approched.

 My thoughts on this: "omg what if he runs after another cat and gets hit by a car in the street", "what if he eats something poisonous?", "maybe he falls into a basement from the buildings near by, and can't get out?", "there are quite a few dogs out today... i hope he won't let any close" and  "what if some evil man catches him and tortures him???"

I chilled when he returned hungry. and bathed him. He didn't like that.

The pictures and the movie are shot by my dear friend Andreea Cristurean. Like her on FACEBOOK and watch her on YOUTUBE.

Tough enough my ass.

In between, we are building a shelter for outside cats. More information about the house soon.

6 octombrie 2011

once you go CAT you can never go back

here kitty, kitty...

When I was just a kid, I assumed that a kitten living in a trash is not the happiest kitty in town. So I used to collect them kitties. My daddy would get mad each and every single time i did this. (between us, he is not a big cat fan). My mommie always helped me out. She used to have a kitten when she was a kid. For some we found new homes and others were taken to my aunt's. Their place was bigger. House, with garden and backyard. It was quite lovely back then.

One day I was with my cousin under the bridge, down by the river. We were not allowed to swim in that river (filthy, really), but hell, we were young and sneaky. Truth is we couldn't swim. My cousin she was only 4maybe 5. I was 6or seven. We took our clothes off and played in the water. Under the bridge was that hiding place where our parents couldn't see us. On that summery day something has happend.

In our neighbourhood were many children. You know children. Some mean, some cry, some kick :-) Well there was this one particular girl who noone really liked. Why? I don't really know. She was a kid, like the rest of us. And there was this older boy. He was so cool (not cool, but mean with the others). On that day, when me and my cousin were under the bridge, they were on the bridge, having a fight. Of course we didn't know that, because it's a large bridge. We could only hear cars driving over it. This girl I was writing about had a kitty. a cute black 2month old kitten. The boy, however, took the girls kitten and threw it in the water. We didn't really realise what happend, but heard a nearby fisherman who yelled something, then we saw something in the water. I somehow knew it was a cat, but I can't explain why. Really, it is not my intention to brag, but I tried to save the kitten, and although it was floating and crying where the water was the deepest, where the water flow was really harsh and I COULDN't swim. But I saved the kitten and took it home. My mom told me to take it to the crazy cat lady. I guess every neighbourhood has one. She took care of all homeless cats and dogs. Her apartment was in the first floor and she had built a special entrance for cats (the window was always open.

After two weeks, I went to visit the little survivor. But he had died. He got cold from that water, and although he survived from the fall (the bridge is about 5-6meter high) he died because of a stupid cold! I was sad. I cried. I was angry. I hated that boy. The problems this action has cost me, for disobeying my folks, were insignificant!! The kitty was no more among us. For me it was a big one. I then decided I'll never save cats again. I was too weak to handle all the suffering...

Mitsouri the tomcat

So then I posted this blog entry 'Minou sill missing' where I told this cat's story. Shortly, he opened my heart to cats again. He came out of god-knows-where and didn't want to leave. sitting in my window. I started feeding him. His name is Minou, a french term, meaning simply CAT. He was dear to my heart. Everyday he walked me from the house to the street, and when I was comeing back he always encountered me and walked with me to the house. I fed him well. But so did many neighbours. He got really fat before disappearing. He was so dear to me.


Sadly we have to admit that Romania is dealing with a great number of stray cats and dogs. And altough I knew about some Associations, I only recently found that there is a really great number caring and volunteering, which is really encouraging!! I hereby announce that I am greatly delighted to find that we are not alone. People do care.

soon I will post a new illustration!

1 septembrie 2011

Loc de vis

Roxana la foc de tabara

Suntem ghemuiţi între cabluri de electricitate, dependenţi de wireless, cizelati în inima urbanismului. Chiar dacă în DEX cuvântul urbanism primeşte o definiţie figurativă de " Atitudine, comportare plină de politeţe, de bună-cuviinţă; " Noi, cei care populăm oraşul ştim bine că nu este tocmai aşa. Şi poate că nici nu avem vreme să observăm fiind mereu ocupaţi şi preocupaţi, iar de cele mai multe ori lipsim cu desăvârşire de la cele mai frumoase evenimente din viaţa de zi cu zi.
Tabără de arte de la Prelucă Veche a venit şi ne-a găsit obosiţi, dar plini de voie bună. Parcă în prima zi aveam respiraţia grea, aerul era mult prea curat. De fel nu trece o zi în oraş să nu mă simt sufocată, însă la Preluca plămânii mei au fost fericiţi. Termenul de "ţăran" se atribuie oamenilor cu comportament necivilizat, cel puţin aici la oraş. Dar este folosit greşit.
Ţărani am fost noi toţi la Preluca. Şi mult mai buni am fost. Fiindcă nu ne grăbeam niciunde. Astfel încat nu ne grăbeam să judecăm, să ne supăram, să ne jignim. Cel puţin asta am simţit şi trăit eu acolo. Aveam vreme să ne acceptăm aşa cum suntem, să ne cunoaştem şi să facem artă.

Pictura de Calin Firizan

Definiţia în sensul figurativ al urbanismului se potriveşte mult mai bine ţărănismului. Unde la ţărănism am găsit tristă a doua definiţie că fiind "Vorbă, faptă, comportare grosolană, jignitoare." Poate pe vremuri se întâmpla aşa, deşi mă îndoiesc. Dar astăzi nici una dintre definiţi nu cred că este tocmai conform realităţii. Am stat prea puţin la Preluca, am simţit asta abia când am ajuns acasă, înapoi în gălăgie, agitaţie. Toată lumea se grăbea undeva. M-am gândit la asta pe toată durata şederii mea prelucane. Apoi când în prima dimineaţă acasă, o colegă de apartament nu s-a obosit să se uite la mine când m-a salutat, deşi nu mă văzuse de o săptămână. Chiar dacă nu îi sunt dragă poate :-) dar când dai ziua bună te uiţi cu cine vorbeşti. Grăbită mi-a spus că întârzie la servici. Aş vrea să pot să nu mă grăbesc niciodată.
Îmi doresc să mă întorc la Preluca. Să uit de mobil şi de internet, să savurez pământul, merii, soarele, vântul, stelele, focul de tabără şi multe zâmbete negrabite. Nu mică mi-a fost surpriză pentru marea supărare, când am realizat că am pierdut câteva zile de Preluca. Trebuia să stau sau să mă întorc.

Bogdan si Ana la berimbau

La anu nu mai scapă aşa uşor Preluca de mine. Vreau să o ilustrez în detaliu fiindcă ceea ce e frumos merită savurat şi memorat. Pentru mine Preluca va desemna mereu "locul în care timpul trece, însă vreme e destulă". Unde lucrul bun este apreciat, şi nu făcut în grabă. Fără ezitare spun acum că Iubesc Prelucă - Tabăra de Arte Preluca.

Laura, Radu, Maria(eu) si Andreea

Mircea cu Lord

Teodora cu Lord

Care Incotro

Bogdan sub Mar

p.s. mai multe poze gasiti. daca cautati :-)

23 august 2011

Preluca veche

Nu gasesc cuvinte asa marete inca sa fie capabile a descrie tabara de la Preluca Veche (maramures). Multumesc Asociatiei Sura pentru sansa de a participa la un asemenea eveniment!!

Multumesc Andreea Cristurean pentru companie. Si tuturor celor care au participat. Cea mai frumoasa si adevarata descriere a locului suna asa: "locul unde timpul trece, dar unde vreme e destula!"

va urma un post preluca

22 august 2011

un peisaj abstract spre preluca

Ai simtit vreodata vara ca ti-e pofta de iarna? Poate asa spre sfarsit, cand esti deja de soare bine rumenit. Sau poate iarna ti-ai dorit caldura, si ai tratat pulovere, bocanci si geci cu ura!

Bun, povestea-ncepe intr-o noapte, cand fata si-le-a lasat pe toate. In lumina lunii chipul ei contura umbra furtunii. Un vechi afis rupt era de vant batut. Sunetul semana cu cel al labutelor de pisica pe parchet. dar era pustiu si intuneric. Luna plina ii scalda frumusetea insa nimeni nu o zarea. In masina cu ea! Din masina in tren. Si pe tren, noaptea, radio cultural, cu povesti despre harlechini, stiri despre tabere si festivaluri. Geamul reflecta propria ei fiinta.

Incet a crapat ziua intunericul. Nori spumosi si pufosi luau forme de dragoni si alte fiinte puternice dar zburatoare. Si transmiteau forta. Forta naturii. Dealuri. Apoi ceata. O ceata asa deasa, incat daca scoteai capul pe geam vedeau picturii, mici si firavi, plutind in aer impotriva vointei lor. Fata privea pe geam si cu bocancii in picioare isi dorea ca sa iasa un soare. Dealuri multe. Ceata multa. Apoi soarele,binecuvantatul soare isiscoate ochii si spala tot peisajul. Totul e pitoresc si casutele sunt din chirpici. Animalele se odihnesc in ograda. Este ora opt dimineata. incep stirile, deci radioul se opreste. Cine sa auda vesti proaste doreste? viziona vietile simple purtate de oamenii cu case de chirpici, muncite de manutele lor proprii. Nepasandu-le de cum arata cum se imbraca sau alte nimicuri. Traind viata simpla pana la sfarsit. Fara vise in care beau cocktail pe croaziera, in care se plimba fara griji pe plaja in hawai sau beau cafea sub turnul eiffel. Simpla. Din nou ceata. Of, dulce soare, unde te tot pierzi tu, printre dealuri, printre munti. Ceata rara prilejui infatisarea unei ceti de vaci rumegand. Trecura orele si fata ajunse. Pe microbuz mai departe isi spuse ca uneori nici un parfum este cel mai frumos miros si nici o muzica este cel mai bun cantec. Un caine legat in lantz o intrista. Apoi cinci vaci inghesuite o intristara si mai tare, caci se inghesuiau langa sura, singuru loc ce oferea o fasie ingusta de umbra la ora aceea de soare incins. in schimb dealurile cu pomi si copaci, soarele cald si iarba verde ii imbunau simturile si ii veseleau increderea. Asa a ajuns fata la Preluca veche din Maramures. Cutreierand un peisaj abstract.

1 august 2011

Codite Colorate

De doi ani fac codite la Sighisoara. Da, stiu, sunt altii care fac din timpuri mai stravechi. Dar cand am fost mica nu am beneficiat, deis le adoram. Intr-o tabara in germania acum cativa ani buni m-a invatat o prietena sa fac si eu, imi facuse si mie cu rosu, galben, verde si negru <3.
Dar abia recent m-am gandit sa fac si eu, daca tot merg la Sighisoara sa imi revad parintii. Da, Festivalul este cam catastrofa din anumite puncte de vedere (a se citi postul anterior: Sighisoara 2011) dar are si parti bune. Unu la mana, te intalnesti cu o gramada de lume. Da, chiar si cu oameni pe care nu vrei neaparat sa ii vezi. Dar vechi cunostinte, prieteni, rude... hmm. Apoi sunt si lucruri frumoase si interesante de vazut.

Coditele colorate au fost dintotdeauna o moda la festivalul medieval sighisorean. Un fel de dovada ca ai fost acolo. Multa lume cu care interactionez in timpul festivalului mi-au spus ca nu au gasit coditele acestea la alte festivale de prin tara. De ce fac eu codite? Pentru ca imi place! Sa le infasor frumos, cu grija, si sa vad rezultatul si clientul fericit. Asta este al doilea motiv, anume sa vad clientul ca este intr-adevar multumit. Am analizat piata si pot sa confirm (cu martorii aferenti) ca avem cele mai autentice codite realizate la Sighisoara de festivalul medieval din 2011. Mai cu seama ca am fost singurele care au fost toate cele 5zile festivalesti in cetate a codite.
Cand eram pline peste putinte, am mai trimis din clienti la concurente. Multe dintre cliente ne-au spus ca prefera sa astepte. Cu asistenta mea fotograf si novice impletitor de codite, Andreea Cristurean, am reusit sa fericim un numar mare (spre 100) de clienti. Desi am impletit non-stop aproape, nu am reusit sa impletim pe toate doritoarele. Dar avand un numar mare de clienti ne-am permis sa ne alegem clientii, si sa ii refuzam pe cei care nu erau respectuosi (adresandu-se noua intr-un mod sfidator). Ei na, trecand peste cele rele, vreau sa le multumesc prietenelor mele pentru sustinere, si in special Andreei fiindca fara ea nu faceam fata cererii. Am impletit multe dar s-au fotografiat putine, cum sa faci si poze cu mainile pline? :-)

Sper ca toti clientii sa fie multumiti in continuare si sa ne revedem in 2012. Vom reveni, si abia asteptam sa se schimbe organizatorii, sa revina indatoririle primariei, fiindca era mai frumos cand era asa :)

Prietenii mei facebuucanesti pot zari mai multe poze pe facebook cu CODITE COLORATE.

28 iulie 2011

Sighisoara 2011

A inceput Sighisoara Med\evil! (27-31iulie)

Din pacate scumpul nostru oras natal nu mai gazduieste un minunat festival cultural sau cel putin rock si distractiv. Nu. Este o perioada a hotiei (preturi de iti vine sa te iei si sa te refugiezi undeva in natura), o perioada neagra si urat mirositoare. Ca sa intri in cetate, indiferent daca esti din Sighisoara sau nu, copil sub 7ani sau nu, toti platesc bilet unic pe zi de 10lei. In afara de cei care isipierd 30minute pretioase din viata sa scape de aceasta smecherie, si se catara prin paduri sau cimitire. E trist ca e asa, si ma depaseste. Acest festival obisnuia sa fie facut pentru oameni. nu pentru primarie sau cine incaseaza veniturile. Erau concerte in tot orasul, nu doar in cetate, si desi nu erau numa medievale, era frumos. Erau strazile pline de tineri pasionati, concertau diverse trupe de tineri din tara care puneau suflet in ceea ce faceau. Inca ma gandesc cu drag la festivalul medieval din sighisoara din 1998!! , desi aveam decat 10ani, imi amintesc perfect.
Asadar, banuiesc ca oamenii care fac angajarile, au pus urmatorul anunt in ziar "cautam baieti/barbati, rautaciosi, meschini, agasanti, care sa stea la portile cetatii si sa se poarte foarte urat cu vizitatorii!! sa nu lase nici un soarece sa intre fara sa achite taxa!!!" desi in cetate totul costa. inclusiv apa de baut, inclusiv toaleta. E o goana dupa haur. Toti vor sa "cashtige" cat mai mult de pe urma bietiilor turisti. Mi-e sila si mi-am propus sa vizitez Sighisoara de-acuma numai cand e pustie... Nu fiindca sunt zgarcita si nu vreau sa dau bani, dar nu merita sa participam la asemenea hotie.
Ei, macar unii oameni sunt de treaba, fooarte putini, dar sunt. cativa jandarmi ne-au lasat sa stam pe iarba ca in vremurile apuse. Si sa se consume alcool ilegal (mai nou nu se vinde alcool in cetate si nu este permis sa umbli cu berea la vedere). Ce sa zic, poate e un lucru bun? hm. Sunt curioasa daca tragem niste sfori, oare reusim sa constientizam lumea ca nu e in regula ce se intampla?... sa le deschidem ochii si celor de la primarie. Sau poate cel mai bine ar fi sa nu imi mai pese? :-(

Desigur sunt si alte aspecte neprecizate, dar ideea de baza este ca turisti nu sunt foarte multumiti. Pana la urma pentru cine e facut acest festival?

19 iulie 2011


Si daca s-a saturat lumea sa vada poze cu pisicul, dupa lunga pauza in care am fost ocupata cu altele, voi uploada de data aceasta poze... fara pisic :)

Cu bunavointa Sandei Stanescu am avut prilejul sa ne fotografiem in sala studioului New Chance. Cum eu mi-am uitat echipamentul acasa :D netrezindu-ma la timp, am fost ochii si aparatul. Dragele mele colege Monica Dan si Cora Marina au fost modele frumoase in ipostaze gratioase. Dar veti judeca singuri dupa ce vedeti pozele.

Curand va urma un mic filmulet balerinesc :)
Mai multe poze avem pe facebook. Fetele interesate de cursuri de balet sa ma contacteze in particular sau sa se intereseze la New Chance. Urmeaza mai multe poze in postarea urmatoare.

3 iulie 2011

lazy sunday

Mereu am lista cu lucrurile care trebuie sa fie facute in weekend. Fiindca sunt asa multe pe care nu apuc sa le rezolv in timpul saptamanii. Si uite ca ma trezesc la 10 duminica. Si e ora 14 si nu am facut nimic :) plan failed.

promit de maine sa nu mai lenevesc,
sa nu simt ca am mai pierdut o zi. dar pisoiu ma atrage sa stau degeaba cand il vad tolanit sau lungit pe pat. poate in viata urmatoare voi fi pisica norocoasa si eu :) va doresc sa fiti pisicosi si sa leneviti si voi.

28 iunie 2011

Gol in stomac

Se pare ca odata ce trece timpul, pe langa ca se uita metoda de a crea anumite lucruri simple si frumoase, se uita si senzatiile care reuseau sa ne induca in starea de creatie naiva dar masiva.
Sau tocmai fiindca nu mai traiesti la aceeasi intensitate totul, nu mai poti sa manifestezi frumosul si curatul dinlauntrul eului pur...

desen realizat undeva prin 2006.

aflam si eu (Desi tarziu) ce este photoshop, cu ce se manaca si ce se scoate dupa :P



26 iunie 2011

Banda Desenata

Da. Am facut si eu o banda desenata mai lunga de o pagina. pentru un workshop grozav la care au participat multi oameni faini. Prima mea banda desenata cap coada, cu poveste si tot. Lucrata in 2010, septembrie. cam pe-acolo. Este vorba de un vis intr-un cluj pustiu.

Momentan lucrez la urmatoarea banda desenata. Povestea unei balerine. Dar mai dureaza putin pana va fi gata si va fi postata in viitor...

Asadar, despre workshop-ul tinut de artista Isabel Kreiz si despre clubul nostru de BandaDesenata mai multe informatii pe viitor aici:
Iar dragul nostru coordonator, Adrian Barbu poate fi vizitat pe Blogul lui: http://graphite-illustrator.blogspot.com/

In rest numa bine tuturor. Bafta la bac si la sustineri de licente si masterat. Ne vine si noua randul la un moment dat :)